Frăția Nepsis a parohiei noastre a reușit să fie și în acest an destul de activă, în pofida tuturor restricțiilor impuse de normativele guvernamentale-sanitare. Tinerii au participat la un curs de formare Pro Viață pregătit de Centrul de Studii Aurhelio în orașul Santa Marinella și la atelierele organizate de Episcopia Italiei în cadrul "Săptămânii Tinerilor" Fratiei Nepsis Italia. Cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la adormirea Sfântului Voievod Neagoe Basarab, unul din protectorii frăției noastre, nepticii s-au deplasat la Sediul Episcopiei de la Roma, unde au participat la Sfânta Liturghie Arhierească și la diferite activități coordonate de voluntarii Departamentului de Tineret. În parohie am dat curs unui nou proiect cu binecuvântarea părintelui nostru paroh, Ioan Dimulescu, și anume o serie de întâlniri cu profesorul de Istorie și Filosofie Massimo Pavel Piermarini, în care se dezbat argumente creștin-filosofice. S-a decis să vizionăm din când în când filme cu tematici care să ne ajute în creșterea personală, socială si duhovnicească, pe marginea cărora să discutăm și să cunoaștem atât limitele noastre cât să acceptăm și punctul de vedere diferit al celor din jur. Pe această cale, anunțăm că frăția noastră în această primăvară s-a mărit cu ajutorul bobocilor parohiei care au dorit să devină mădulare integrante a acestei frății. Ca-ntotdeauna, în preajma sărbătorilor de iarnă activitățile s-au întețit, tinerii s-au adunat pentru a pregăti spectacolul de colinde din Catedrala Catolică a orașului Civitavecchia și cel din prima zi de Crăciun în biserica noastră, și au răspândit "vestea cea bună" la casele celor dragi în Seara de Ajun.
Dăm slava lui Dumnezeu pentru aceste împliniri frumoase și le urăm tinerilor neptici, care s-au căsătorit în acest an, mulți ani cu bucurii si binecuvântari cerești de la Domnul.
Vineri 10 decembrie am avut onoarea să-l găzduim din nou pe profesorul Pavel Piermarini în biserica noastră, unde am continuat argumentarea ramificației literare a lui Dostoievskji asupra credinței ortodoxe, aducând in vizor câteva citate din lucrările sale mai importante.
"Discuția" a inceput cu experiența trăită de către Dostoievski la primul contact cu tabloul pictorului Hans Holbein "Trupul mort al lui Hristos in mormânt" (1521), în timp ce se afla la Berne (Germania), care i-a provocat o criză de epilepsie. Dostoievski mărturisește că Hristos era "atat de mort", încât a fost foarte aproape de a-și pierde credința, deoarece se afla în fața unui trup care refuza să mai învie.
Această trăire a avut un impact atât de mare asupra scriitorului încât introduce în romanul "Idiotul" elemente care fac referire la acest tablou. În acest sens, este interesantă exclamația prințului Maskin cu privire la tabloul lui Holbein: "În fața acestui tablou unii ar putea mai degrabă să-și piardă credința, decât să se întărească în ea".
Dostoievski va dezvolta această perspectivă prin prisma personajului Ipolit, care într-o scrisoare oferă o tâlcuire în duh ortodox a acestei reprezentări: "Tabloul acesta îl reprezintă pe Hristos în momentul în care e coborât de pe cruce. Am avut totdeauna impresia că pictorii care zugrăvesc momentul răstignirii si al coborârii de pe cruce îL înfățișează de obicei pe Hristos cu un chip de o neobișnuită frumusețe; Holbein caută să-I mențină această frumusețe chiar și în momentele în care a fost supus la cele mai cumplite chinuri. În schimb, în tabloul lui Rogojin (un alt personaj din "Idiotul") nu vezi nimic asemănător; aici apare într-adevăr cadavrul unui om care a suferit suplicii groaznice înainte de a fi răstignit, care a fost lovit, schingiuit, torturat de soldați, bătut de mulțime atunci când Își purta crucea, care a îndurat vreme de șase ceasuri (după socoteala mea) înspăimântătorul chin al răstignirii. Știu că, potrivit credinței adoptate de biserică, încă din primele secole ale creștinismului, Hristos a suferit cu adevarat, nu doar în aparență, ci si cu trupul, rastignit pe cruce, unde a fost cu totul supus legilor firii. Fața din tablou e tumefiată, acoperită cu vânătăi și răni sângerânde, oribile; ochii căscați, cu pupilele piezișe; albul enorm al ochilor încremenit si cu luciri sticloase.
Tabloul acesta parcă e menit anume să trezească ideea unei puteri oarbe, sfidătoare, de o veșnicie stupidă căreia totul ii e supus și care fatal se impune. Oamenii care stăteau în jurul mortului si care nu sunt zugrăviți pe aceasta pânză, probabil, au simțit o consternare de nespus si o durere imensă in seara aceea, în care li s-au năruit dintr-odată toate speranțele, ba aproape și credința ce se infiripa. Fără îndoială, s-au împrăștiat de la locul crucificării prada unei spaime extraordinare, cu toate că fiecare dintre ei purta o idee mare, care de-acum încolo nu mai putea să le fie smulsă [...]."
Potrivit tradiției iconografice ortodoxe, reprezentările în care Hristos apare ca fiind mort sunt "Coborârea de pe cruce" și "Punerea în mormânt". Fiecare detaliu în tabloul lui Holbein contrazice însă tradiția ortodoxa. Dacă în Apus începând cu Renașterea, arta subliniază în special natura umană a Mântuitorului, într-un realism maxim, în Rasarit trupul Său, coborât de pe cruce sau pus în mormânt, păstrează caracteristicile dumnezeirii. Acest fapt face ca în icoanele ortodoxe, ce păstrează linia tradiției, să nu-L întâlnim pe Hristos sub chipul unui cadavru, un trup ce nu prezintă însemnele morții, ci mai degrabă cel al unui adormit, în care pulsează învierea proximă.
Teologia Apuseană accentuează suferința, preferând să ramană la forma sa brută, dând nastere unor sentimente, în timp ce Ortodoxia o transfigurează, fără a vedea în ea un scop în sine, ci o cale spre Înviere. În acest mod, icoana dă naștere unei "simpțiri înțelegătoare", o trăire pusă în mișcare de harul dumnezeiesc.
Luni seară, 6 decembrie 2021, s-a organizat o întâlnire ecumenică de pregătire a Crăciunului la Biserica San Pio X din Civitavecchia.
Un număr modest de persoane, aparținând unor confesiuni diferite, au participat la această întrunire, expunând mai multe puncte de vedere de caracter religios asupra modului de trăire a timpului premergător Nașterii Domnului, cât și în zilele de Crăciun.
In special mod, m-a uimit o femeie venită din Olanda, care a explicat atmosfera pe care o oferă ziua Nașterii Domnului, nu doar in ziua cu pricina, ci în fiecare zi din cele 365 ce sunt într-un an. De altfel, dânsa a dat exemplu și ziua de naștere a oricărei ființe umane care, din punctul ei de vedere de viață și credință, nu ar trebui sărbătorită cu fast, ci trăită ca o zi obișnuită în care sa mulțumim Domnului pentru darul vieții.
La finalul întrunirii o ceată de colindători a Frăției Nepsis a fost invitată să cânte colindul "Deschide ușa creștine", care a fost primit cu mare bucurie de publicul din sală, mai ales pentru faptul că a fost cântat atât în română cât și în italiană.
Tinerii Nepsis au încheiat seara la o pizzerie, petrecând astfel un moment minunat împreună!
Tinerii Nepsis ai Parohiei Ortodoxe Române "Întâmpinarea Domnului" din Civitavecchia au împodobit bradul de Crăciun cu ocazia sărbătoririi Sfântului Ierarh Nicolae. Nepticii au profitat de această ocazie și au dat startul colindelor, amintind și pe cele strămoșești.
Pe această cale, tinerii vă invită în Catedrala Catolică a orașului Civitavecchia, in seara zilei de 23 decembrie, și va așteaptă în ziua de Crăciun în biserica noastră la un scurt recital de colinde, pregătit cu multă dragoste și dăruire.
“Stelle sulla terra” (Steluțe pe pământ) este un film dramatic din 2007, filmat în India. În acest film este vorba despre Ishaan Awasthi, un copil în vârsta de 9 ani, care se află in mare dificultate cu limba, literele si profesorii, fiind dislexic (dislexia e o tulburare specifică de citire care se manifestă cu dificultate in decodarea textului). Începe să învețe datorită unui profesor, având aceeași tulburare în trecut, iar la sfârșitul anului Ishaan surprinde pe toată lumea prin abilitatea sa ascunsă în desen și inteligență. Filmul accentuează și un mesaj educațional foarte important, care ne face să înțelegem greutatea cuvintelor, sensibilitatea unor oameni lipsiți de apărare, ajungând la concluzia că nu e bine să criticăm niciodată fără să știm cu adevărat ce se află în spatele unei situații, oricât de minimă ar fi problema.
În cadrul acestei "întâlniri" cu profesorul de istorie și filosofie Massimo Pavel Piermarini s-au dezbătut diferite argumente creștin-filosofice. Argumentarea subiectului a început cu o “simplă” întrebare, care a fost adresată de Pontiu Pilat către Mântuitorul Iisus Hristos: “Ce este adevărul?”, la care Pontiu Pilat nu a primit niciun răspuns pentru că Hristos nu a vrut să răspundă la o întrebare greșită. Dacă Pilat ar fi pus întrebarea dintr-o prospectivă diferită: „Cine este adevărul?,” ar fi primit răspunsul „Eu sunt adevarul,” precum le-a zis mai înainte si ucenicilor: „Eu sunt calea, adevărul și viața.” Filosofia Occidentala Europeana de-a lungul veacurilor ii pune lui Hristos aceeasi întrebare pe care a pus-o si Pilat: „Ce este adevarul?”. Adevărul este Dumnezeu Cel în trei ipostasuri. Deoarece în aceiași măsură întrebarea este pusa dintr-o prospectivă greșită, dintr-o prospectiva filosofica materialistică,vizibilă. După această afirmare "întâlnirea" s-a îndreptat spre curentul filosofic Orientala - ortodox, In mod special către cultura rusească, mărturisită de către Fëdor Dostoevskij prin operele sale: Fratii Karamazov, Idiotul, Crima si pedeapsa. În Crimă și pedeapsă autorul rus susține ideea că mântuirea este o opțiune posibilă pentru toți oamenii, chiar și pentru cei cu păcate grave. Conștientizând treptat acest fapt, Raskolnikov își marturiseste crima și așteaptă ispășirea. Sonia, cu sprijinul dragostei ce i-o poartă lui Raskolnikov, întruchipează trăsătura iertarii creștine, acordându-i șansa de a-și ispăși vina și de a accepta pedeapsa. Prin aceast ultim argument s-a reflectat importanța omului de-a face parte conștient din soborul bisericesc fiind parte integrală a acestuia. Datorită participări noastre și acelor di jurul nostru la o rugăciune comună sa îndeplinim porunca Mântuitorului: Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, constituită din Bisericile locale unite în credință, nădejde , dragoste și slujire, a fost dintotdeauna libera. Unimea Bisericii nu-și are temeliile și nu stă în persoana unică a unuia dintre Apostoli, ci in persoana Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care este capul Bisericii într-un Duh.
Intalnirea s-a încheiat cu întrebări adresate de către partecipanti.
Sâmbătă 25 Septembrie 2021 la Centrul Eparhial din Roma, tinerii neptici din cuprinsul Italiei s-au adunat pentru a-l cinsti pe Sfântul Voievod Neagoe Basarab, unul din ocrotitorii frăției, cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la adormirea sa. Evenimentul a început cu Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie săvârșită de către Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, alături de un sobor de preoți și diaconi. În cuvântul de învățătură de la Dumnezeisca Liturghie Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania ne-a oferit un sfat deosebit: este foarte important sa ascultam de duhovnicul nostru care ne călăuzește spre mântuire, așa cum și Sfântul Voievod Neagoe Basarab a făcut ascultare, luând învățătura și înțelepciunea de la Sfântul Ierarh Nifon. La rândul său, Sfântul a adunat pentru fiul sau Theodosie câteva învățături cu un conținut duhovnicesc și filosofic în cartea: “Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Theodosie”.
După Sfânta Liturghie Preasfințitul Părinte Atanasie a susținut o conferință intitulată “Importanța voluntariatului pentru suflet și pentru viața de zi cu zi”, subiect ales de către tineri. Preasfințitul a inceput să ne vorbească despre timpul zburător, care trece foarte repede, aproape pe nesimțite, și de cum ar trebui sa facem voluntariat, ajutând măcar o persoana încercată de suferințe sau aflată in nevoi. Într-un experiment dovedit de Universitatea din Berkeley, California, doua grupe afectate de aceeași boala medicala au fost supuse unor îngrijiri diferite. În primul grup nu au fost administrate medicamente prin contact direct, in schimb, în al doilea venea medicul sa le administreze. A rezultat că al doilea grup de pacienți s-a vindecat mai repede decât primul grup, având în vedere faptul că a a primit mai multă atenție și compasiune.
Apoi a urmat o sesiune de întrebări, în care tinerii au cerut sfaturi și clarificări cu privire la anumite argumente, spre exemplu cum sa ne purtam cu o persoana care este afectată de anxietate socială sau când avem un conflict interior. Preasfinția sa ne-a sugerat sa luam lucrurile cu spirit jucăuș atunci când întâlnim persoanele care suferă de anxietate socială, pentru că este necesar sa le facem sa nu mai simtă presiunea diferitelor situații complicate prin care trec.Spre finalul conferinței Preasfințitul ne-a mai spus că în viață ni se întâmpla doar ceea ce îngăduie Dumnezeu.
La urmă s-au organizat cinci ateliere ținute de organizatorii și voluntarii Nepsis, unde prin jocuri și activități am putut ieși din zona de confort și să cunoaștem persoane noi. Nepticii din parohia noastră au fost foarte incantați, pentru unii fiind chiar prima întâlnire la sediul Episcopiei, au învățat lucruri noi și au cunoscut neptici din toată peninsula. Pe lângă asta, au înțeles că e un mod prielnic de a strânge noi prietenii și de a le menține vii în același duh, având în vedere ultimii ani de pandemie, și sunt nerabdadatori să participe la următorul eveniment.
Mărturiile nepticilor din Civitavecchia:
”Pentru mine a fost o experiență unică și frumoasă, care mi-a depășit așteptările. In mod sigur doresc să mă întorc în acel loc. Această întâlnire a fost un mod minunat de a ne face prieteni noi și de a ne menține uniți.” (Giorgiana)
”A fost un eveniment frumos și plăcut pentru că am putut să fac cunoștință cu alți tineri, făcând cu bucurie activități prin care am învățat lucruri noi și m-am distrat. De asemenea, mi-a fost de un real folos cuvântul Preasfințitului Părinte Atanasie din timpul conferinței.” (David)
Dăm Slavă Bunului Dumnezeu pentru toate și îl rugăm pe Sfântul Voievod Neagoe Basarab să ne miluiască prin rugăciunile sale!
În fiecare vineri seară, cu binecuvântarea părintelui nostru Ioan Dimulescu, se desfășoară întâlnirile Nepsis cu tinerii din parohia "Intampinarea Domnului" din Civitavecchia. Având în vedere restricțiile, păstrăm toate măsurile sanitare prevăzute în decretul legislativ. În aceste întâlniri vorbim cu Părintele despre credință, Biserică și lucruri firești de zi cu zi, cu care se confruntă tinerii în ziua de astăzi. În ultima perioadă, Frăția Nepsis s-a mărit, adăugându-se noi tineri neptici. Domnul să ne binecuvinteze si să ne ajute să sporim duhovnicește! Slavă Domnului pentru toate!
Atelier: "Adolescentul de astazi, familistul de maine"
În zilele de 8 și 9 martie 2021 s-a desfășurat online atelierul "Adolescentul de astăzi, familistul de mâine", ținut de Părintele Cristian Stavriu, in cadrul "Săptămânii Tinerilor" Frăției Nepsis Italia, la care au participat tineri din Italia, România și nu numai. Atelierul a fost foarte frumos și interesant, iar Părintele a știut cum sa ne țină atenți timp de două ore în două zile succesive și să interacționeze cu fiecare dintre noi, făcându-ne să uităm de distanța impusă in situația actuală.
Viața este o luptă, mai ales pentru tinerii de astăzi, dar noi trebuie sa fim învingători, vii și să radiem dorința de viață. Una din frământările tinerilor este organizarea vieții în așa fel, încât să dăm spațiul cuvenit atât familiei, cât și carierei. Părintele ne-a spus clar și frumos că, dacă il avem pe Dumnezeu, vom ști să le chibzuim pe toate. Vorba Părintelui Arsenie Papacioc, Dumnezeu coboară la noi, dar trebuie și noi să vrem asta. Este absolut necesar să dobândim dreapta socotință ca să stârpim "eu" -l foarte prezent în cuplurile de azi. Din ce în ce mai mult, tinerii tind să prefere concubinajul, pentru că e lipsit de responsabilitate și prin asta se evită deseori nașterea de prunci.
Nu mai avem o legătură autentică cu Dumnezeu, dar trebuie sa ne reamintim ca totul vine de la Dumnezeu și sa ținem cont că este nevoie de calitate, nu de cantitate, atunci când ne rugăm, desconectandu-ne de lucrurile lumești. Tot ceea ce facem e important sa fie într-un duh bun.
În concluzie, avem nevoie de putere ca să ne biruim pe noi și râvnă ca să mergem pe calea cea bună. Este vital sa ne dedicăm rugaciunii, pentru că aceasta ne va da răbdarea si forța necesară pentru a lua alegeri bune în viață. Mulțumim tinerilor de la "Departamentului pentru tineret" care s-au implicat în realizarea acestui proiect și, nu în ultimul rând, Părintelui Cristian. Doamne ajută!
Sâmbătă 13 Martie 2021 am participat, împreună cu alți tineri din cuprinsul Episcopiei noastre și din România, la atelierul "ABCDar de comunicare", organizat de Frăția Nepsis Italia și ținut de Cristina Elena Neguț.
Pentru o comunicare eficientă și rodnică există câteva principii de bază: respect în relația de învățare, să simtă respectul nostru pentru a favoriza o conexiune relațională și emoțională; utilitate imediată, să aibă un folos real începând cu acel moment; calitate relațională, să aibă stimuli pentru a dezvolta o relație vie. O relație este vie atunci când îți stârnește curiozitate, interes și emoții valoroase. În aritmetica relațională 1+1=3, adică cele doua persoane implicate și relația dintre ele. Calitatea acestei relații depinde de calitatea noastră, dacă hrănim cu "mesaje cadou" și curățăm relația de "mesajele toxice". Pe lângă asta, trebuie să fim atenți la limbajul emoțiilor, simțămintelor și sentimentelor, să le recunoaștem, să le gestionăm, să interacționăm cu emoțiile prin prisma valorilor noastre și să investim timp și cunoaștere pentru a clădi o relație puternică.
Prin metoda ESPERE (Energie Specifică pentru o Ecologie Relațională) dezvoltăm relația cu noi înșine și cu cei din jur în armonie și bunăstare, folosindu-ne de anumite trucuri: "grădina secretă", locul în care filtrăm ceea ce gândim și credem despre cineva; "coșul supărărilor", unde aruncăm la propriu mesajele nocive pe care le primim; "eșarfa veselă", care ne permite să ascultăm inima prin rațiune (ureche); ADEZIV , un instrument sub forma unei grile pe care fiecare persoană implicată în relație îl poate folosi în momentele de cumpănă.
Personal am învățat că sunt responsabilă doar de capătul meu de relație și că viața are culoarea "ochelarilor mei".
Mulțumim doamnei Cristina pentru deosebita implicare în acest atelier "sufletesc", organizatorilor și, nu in ultimul rând lui Dumnezeu pentru tot frumosul primit în aceste zile.
În ziua de 8 Martie 2021 s-a desfășurat atelierul "Cultivarea atenției", ținut de Părintele diacon Adrian Sorin Mihalache, în cadrul "Săptămânii Tinerilor" Frăției Nepsis Italia, la care au participat tineri din Italia, Germania, Marea Britanie și România.
"A fi atent" e sinonim cu "a fi prezent", adică a fi într-o stare de prezență, conectat cu mediul și oamenii ce ne înconjoară. A relaționa nu este mereu ușor pentru că intervin experiențele plăcute și neplăcute din trecut, sau faptele îngrijorătoare cu privire la viitor, care au la bază o încărcătură emoțională.
Caracteristicile atenției sunt: selecția, orientarea, coerența și viteza. Este necesar să avem abilitatea de a ne concentra pe un anume fapt, dar în același timp să ne mutăm atenția atunci când intervine o situație neprevăzută; să avem statornicie, încât să nu cadă atenția și capacitatea noastră de a reține cât mai multe informații într-un timp foarte scurt. Atunci când mutăm atenția de la o carte la un om, trebuie să adaptăm atenția, pentru a ne putea deschide corespunzător în fața celuilalt. Este bine să fim "atenți la atenție", adică să păstrăm o comunicare atentă, dar să ne îngrijim și de starea de comunicare, căutând cuvintele și gesturile potrivite situației respective.
Există trei mari contribuitori care influențează atenția: mintea, emoțiile și corpul. Simpla osteneală de "a aduce mintea înapoi" (atunci când zboară) este un progres, iar poziția corpului ajută foarte mult să rămânem într-o stare de receptivitate. Emoțiile cer o nevoință mai aspră pentru a le putea ține în frâu, astfel încât , să nu conducă și să predomine voința noastră.
A doua zi, în a doua parte a atelierului, am continuat să vorbim despre cauzele biologice ale lipsei de atenție. Având în vedere că, atenția are nevoie de un suport neurofiziologic, medicul psihiatru Daniel Amen a demonstrat că, în baza amprentei cerebrale, pot exista disfuncții în zona cortexului prefrontal, care afectează selecția atenției, sau în zona cortexului cingular anterior, care influențează orientarea. Aceste activități cerebrale, mai mult sau mai puțin intense, pot fi echilibrate dacă supraveghem atenția, și îmbunătățind aceste două calități, îndreptăm și coerența. De asemenea, sunt și leziuni din copilărie, particularități genetice și modificări ipegenetice, care sugestionează atenția. Atunci când avem mai multe oportunități, când sunt prea mulți factori externi, sau ne dedicăm mai multor activități simultan, nu reușim să ne concentrăm. Soluția ar fi să simplificăm, să (ne) limităm, să conștientizăm obișnuințele negative, luând măsurile necesare pentru a ne tutela in contextul respectiv, schimbând comportamentul nostru. Pe lângă asta, Părintele ne-a învățat că activitatea fizică, alimentația și calitatea somnului sunt în strânsă legătură cu activitatea creierului nostru, influențându-ne astfel atenția.
Neuroștiințele spirituale afirmă că forma extremă și deplină a atenției o avem in iubire, când ne concentrăm asupra persoanei iubite; în Biserică la Sfânta Liturghie, când ne rugăm împreună cu ceilalți enoriași; și în experiențele limită, precum arta, chirurgia și sporturile de performanță.
La finalul fiecărei sesiuni s-au adresat întrebări Părintelui.
Mulțumim Părintelui Sorin pentru cuvintele ziditoare și organizatorilor pentru această oportunitate. Slavă lui Dumnezeu pentru toate.
În după amiaza zilei de 4 Martie 2021 tinerii Nepsis din Civitavecchia, printre care și membrii "Diaspora pentru Viață", au participat la un curs de formare Pro Viață organizat de Centrul de Studii Aurhelio în orașul Santa Marinella. Invitatul zilei a fost vicepreședintele asociației "Pro Vita e Famiglia" Jacopo Coghe, care ne-a ilustrat aspectele pro și contra privitoare la viață, eutanasie și orientare sexuală.
În primul rând, observăm o schimbare de limbaj în ceea ce privește terminologia folosită de asociațiile care susțin libertatea femeii, precum "maternitate surogat" în detrimentul "uterului de închiriat" sau "întrerupere de sarcină" în loc de "avort", de parcă ar căpăta prin minune o nuanță mai corectă din punct de vedere moral. Mămicile, de foarte multe ori, se gândesc dacă bebelușul va fi un obstacol în calea vieții prin care își condamnă cariera sau un imbold pentru a lupta în ciuda tuturor dificultăților. Avortul comportă atât o traumă adâncă peste care greu își va găsi liniștea, cât și pierderea sensului maternității, darul cel mai de preț al unei femei. Dacă femeia are dreptul să aleagă ce anume să facă cu propriul corp, atunci dreptul copilului din pântece unde mai este?
Pe lângă asta, constatăm marginalizarea bărbatului și inutilitatea rolului său în relație, aspect care dăunează enorm vieții de familie. Familia este din ce în ce mai "atacată" pentru că e singura instituție anticapitalistă în care membrii își dăruiesc unii altora timpul, dragostea și atenția în mod gratuit și dezinteresat, și care ține în picioare o societate stabilă în valori și principii firești. În momentul în care se elimină liantul societății, se modifică statutul ei, dintr-una solidă în una fluidă.
Eutanasia este o metodă prin care se vrea suprimarea suferinței bolnavului, când de fapt ne dăm seama că în loc să aline suferința prin tratamente paliative, sistemul optează pentru eliminarea bolnavului. De altfel, această metodă implică probleme juridice, sociale și antropologice.
Eliminarea diferențelor dintre persoane distruge identitatea omului și ar favoriza alienarea sa în contextul social în care trăiește, eliminând astfel apartenența sa unui anumit popor.
Mulțumim organizatorilor pentru invitație, nădăjduim să participăm și la următoarele întâlniri, cu ajutorul Domnului.
A venit timpul să trasăm o linie în urma acestui an dificil din foarte multe puncte de vedere. Față de ceilalți ani nu a fost unul bogat în activități, dar tragem nădejde că a fost unul mai rodnic în ceea ce privește lucrarea individuală cu Dumnezeu și cu cei în neputințe și suferințe; un an care ne-a învățat mai mult ce înseamnă milostenia și dragostea de aproapele, și mai ales cum să ne întărim relația noastră cu Hristos și Biserica Sa.
Cu binecuvântarea Părintelui paroh Ioan Dimulescu anul 2020 s-a deschis pe 1 ianuarie cu cel mai mare și frumos eveniment, și anume Spectacolul de datini și obiceiuri strămoșești. Lunile următoare au fost mai grele, dar am încercat pe cât ne-a fost posibil să păstrăm o oarecare rânduială și să ne vedem din când în când, în special mod vineri seara după Vecernie. S-au propus cărți și filme pentru a le dezbate împreună și s-a participat la conferințele care s-au transmis online, atât cele din Episcopia noastră cât și cele ale preoților din România și din întreaga Diasporă. Dacă tot nu s-au putut relua activitățile am ales să jucăm mai mult în casă și să ne ocupăm de lucrurile ce se cereau finalizate, și cu ajutorul Domnului am terminat catalogarea bibliotecii parohiale. În toamnă coordonatoarea noastră a participat la Congresul Nepsis MOREOM în orașul Berna din Elveția.
În acest an cum nu mai aveam posibilitatea de a colinda în casele oamenilor noștri dragi am ales să înregistrăm un colaj de colinde ca dar de Crăciun atât pentru parohia noastră cât și pentru cei dragi de la mare distanță, dar vorba Sfântului Porfirie Kavsokalivitul atunci când ne leagă Hristos nu mai există distanțe.
În luna decembrie tinerii Nepsis au participat la spectacolul de colinde care s-a transmis online din Catedrala orașului Civitavecchia și la Sfânta Liturghie din zilele de Crăciun unde au colindat pe cei prezenți.
Dăm slavă lui Dumnezeu pentru tot ce am învățat în acest an și îL rugăm să ne rânduiască și în anul următor o lucrare bineplacută Lui.
A trecut o săptămână de la participarea mea la Congresul Nepsis Moreom, care în anul mântuirii 2020 cu binecuvântarea IPS Mitropolit Iosif al Europei Occidentale și Meridionale, s-a ținut în orașul Berna în perioada 25-27 septembrie 2020. Tema congresului din acest an a fost "Creștinul în cetate - provocările veacului".
Participanții din diferite țări au început sa sosească de joi seara pentru a face cunoștință cu echipa Nepsis Elveția la Youth hostel. Ziua de vineri a fost dedicată activităților în aer liber unde nepticii au avut la alegere vizita orașului Berna, în mod special centrul istoric al orașului care face parte din patrimoniul UNESCO, un tur ghidat și organizat de voluntarii Nepsis Elveția și drumeția în Alpi, o excursie în inima munților. La ora 18.00 toți am participat la Vecernia de seara care s-a ținut în Parohia Ortodoxă Română Sf. M. Mc Gheorghe din Berna, iar la final am luat cina împreună. Sâmbătă a fost o zi cu încărcătură sufletească începând de dimineață cu Slujba de Tedeum, trecând apoi la prima conferință, care s-a ținut pe platforma Zoom de către PS Teofil de Iberia, Episcop vicar al Spaniei și Portugaliei, urmată de secțiunea întrebărilor. După prânz s-a ținut a doua conferință de către Dr.Conf. Adrian Papahagi pe aceeași platformă. Conferințele au urmărit tematica congresului și au accentuat faptul ca problemele creștinului din oraș vin din interiorul său și ca pentru a le rezolva ajută foarte mult comuniunea cu Hristos. Oamenii au o fire păcătoasă, dar în același timp toți suntem vrednici de iertare pentru ca omul este chipul lui Dumnezeu și suntem chemați "să ne iubim unii pe alții"! După-amiaza a fost dedicată atelierelor care au rulat în paralel, în doua runde și fiecare participant a putut sa participe la mai multe ateliere din cele cinci organizate, spre exemplu atelierul Pro viață, Fake news și discernământ. Dulcis in fundo ultima zi a început cu Utrenia și Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie arhierească, urmând apoi cuvântul PS Atanasie de Bogdania, episcop vicar al Italiei. Pandemia in curs a determinat unele schimbări în formatul congresului, unde au fost aplicate și respectate toate măsurile sanitare prevazute de legislația cantonului Berna pentru acest eveniment, dar asta nu ne-a împiedicat sa ne bucuram unii de alții în aceste zile minunate. Felicitări echipei Nepsis Elveția și Slava Domnului pentru toate!
Zeci de mii de români din toate colțurile României și din mai multe țări de pe glob au participat la Marșul pentru viață București 2020 online „Pentru viață. Pentru părinți. Pentru copii”. Înregistrarea video se poate vedea aici. Evenimentul trebuia să aibă loc în București, pe 28 martie 2020, și s-a mutat online, duminică, 17 mai, în urma restricțiilor generate de pandemie.
La Marșul pentru viață București 2020 online ceea ce trebuia să fie pe scenă s-a mutat în mediul online. Eliza-Maria Cloțea, Alexandra Nadane, Lavinia Stan, Adelina Fronea și Alex Ilie au vorbit despre ce înseamnă să susții viața pornind de la propriile experiențe și mărturii. A urmat apoi concertul susținut de Raluca Blejușcă, Alma Boiangiu, Ioana Picoș și Ana Teodora.
Eliza-Maria Cloțea, președintele Asociației Studenți pentru viață a spus că mergem înainte pentru femeile în criză de sarcină și pentru copiii lor „pentru că ceea ce rămâne neclintit, mereu la fel și dătător de sens, este adevărul”, iar adevărul este că „binele nostru depinde de binele pe care îl facem și noi devenim oameni atunci când nu rămânem indiferenți, ci arătăm solidaritate”.
În continuare, Alexandra Nadane, președintele Asociației România pentru viață, a spus că, pentru ea, „atitudinea pro-viață se bazează pe experiențe și fapte reale, pornește de la nevoia de sprijin concret”. Iar atunci când „sprijinim femeile în criză de sarcină, părinții și copiii născuți și nenăscuți, ei primesc încrederea și puterea de a merge mai departe.”
Pentru a înțelege darul vieții și a-l prețui, e nevoie să cunoaștem problematica pro-viață. Iulian Tomeac, student la Iași, a prezentat rubrica „Știați că… ?”, iar Emanuel Buta, președinte ASCOR Iași, a adresat 10 întrebări pro-viață, la care participanții la MPV 2020 București online au răspuns în comentarii.
Marșul pentru viață din acest an a avut tema „Pentru viață. Pentru părinți. Pentru copii”, așa căLavinia Stan a plecat de la bucuria de a fi mamă a 6 copii: „Am devenit mamă la 20 de ani, când eram studentă, iar când mă uit în urmă sunt sigură că nașterea copiilor nu mi-a împiedicat cu nimic viața, dimpotrivă, mi-au împlinit-o. M-au făcut să fiu un om mult mai ambițios și să fiu un om care caută niște răspunsuri serioase în această viață”. În final a adresat un îndemn participanților, în mare majoritate tineri între 18 și 25 de ani și adolescenți: „Aveți curaj și întemeiați-vă familii! Aveți curaj și aduceți viață pe lume!”
În ultimii ani, Marșul pentru viață a oferit femeilor un context în care să vorbească despre experiențele lor legate de criza de sarcină. Adelina Fronea a vorbit despre criza de sarcină prin care a trecut la 19 ani: „Îmi făcusem un test de sarcina care arăta pozitiv – mintea mea inițial a respins această realitate, am început să plâng. Plânsul meu nu avea nicio legătură cu micuțul care se afla în pântecele meu, plânsul meu avea legătură cu ceea ce mintea mea începuse să livreze: «ce o să fac acum? Nu voi mai putea face facultatea, eu nu vreau să rămân cu tatăl copilului și el sigur nu îl va vrea, părintii mei nu vor fi de acord și mă vor bate dacă vor afla sau mă vor da afară din casă, cu ce să îl cresc?» Acestea erau gândurile mele.” Fără informații relevante și fără sprijin, Adelina a ales avortul; impactul asupra Adelinei a fost atât de mare, încât ea spune că: „zbucium interior mai mare ca atunci, credeți-mă, nu aveam să mai trăiesc vreodată”.
A fi pro-viață înseamnă a fi pro-adopție, pentru că adopția este o alegere care ar în vedere și binele mamei, și binele copilului. Alex Ilie, director executiv al Alianței România fără Orfani, a vorbit despre cum a adoptat patru copii împreună cu soția lui: „În 2009 am spus bun venit în viața noastră a doi gemeni de etnie romă. Aveau deja 7 anișori și erau condamnați la a nu avea o familie. În 2011, alți doi copii de 3 și 4 ani au devenit Ilie. În 2019, o fetiță de 15 ani s-a alăturat familiei noastre. Și în 2020 am început procesul pentru un băiețel de un an, orb, cu hidrocefalie, care până la 11 luni a avut 25 de operații. (…) Știu un singur lucru: Naty și cu mine ne-am îmbogățit. Avem o viață împlinită pe care nu o regretăm”.
Marșul pentru viață s-a încheiat cu concertul „Live for life”, susținut de Raluca Blejușcă, Alma Boiangiu, Ioana Picoș și Ana Teodora.
Raluca Blejușcă a spus că susține viața „cu toată inima” și simte că „a primit viață de 5 ori”, cu fiecare copil al ei. Ea a spus un minunat gând despre unicitatea fiecărui om, a fiecărui copil a cărui viață înflorește în burtica mamei spre a înflori apoi în societate: „fiecare om aduce cu el propriul mesaj pe pământ”.
Alma Boiangiu a cântat cu gândul la cei care n-au avut șansa să se nască și să se bucure de această viață. Ioana Picoș a cântat cu gândul la dragostea cu care Dumnezeu ne ajută în momentele grele, adresând un mesaj de susținere pentru Camelia Smicală: „Camelia, melodia aceasta este în primul rând pentru tine. Toți cei care suntem pro-viață îți suntem alături. Nu te-am uitat și nu te vom uita”. Ana Teodora a încheiat concertul „Live for life” cu melodia „Puiule de om” ale cărei versuri vorbesc despre cum un copil înnoiește lumea părinților săi.
În încheierea Marșului pentru viață, organizatorii au oferit în dar un moment foarte special: ieșencele Georgiana Nistor și Diana Precupeanu, au cântat în premieră melodia „Îndemn frățesc”, pe versurile unui copil rămas orfan de ambii părinți ajuns sfânt – Sfântul Ioan Iacob Hozevitul. Muzica a fost compusă de Georgiana Nistor.
Marșul pentru viață București 2020 online a avut parte de trei susțineri deosebite.
Organizatorii Marșului pentru viață Marea Britanie au trimis un mesaj video special pentru participanți: „E grozav să fim alături de frații și surorile noastre din România! Să aveți o zi minunată! Este uimitor să vedem cum atât de mulți oameni din întreaga lume, precum noi, respectă viața din momentul concepției și sunt dispuși să afirme aceasta.”
Asociația ROYA (Romanian Orthodox Youth of the Americas) a susținut Marșul pentru viață București 2020 de peste ocean: „Ca tineri, știm că în prezent poate fi dificil să susții adevărul, dar faptul că suntem împreună în acest proiect ne amintește că nu suntem singuri în eforturile noastre de a proclama că TOATE viețile sunt prețioase! ROYA pentru viață!”
Aproape 100 de tineri au transmis mai departe Leapșa pro-viață răspunzând la întrebările „De ce sunt pro-viață?” și „De ce particip la Marșul pentru viață online?” și le-au postat pe rețelele de socializare. Unele dintre mesajele lor se pot vedea pe https://www.youtube.com/playlist?list=PLcuFAAMZ7sTNYiHQRlZ7MjIN30AebpSoO.
Mulțumim mult tuturor celor care au călătorit cu noi în Marșul pentru viață 2020 București online, câțiva pași sau tot drumul! Au participat români din România, Republica Moldova și Ucraina, iar din diaspora au fost participanți din Italia, Germania, Marea Britanie, Spania, Belgia, Austria, Olanda, Suedia, SUA, Emiratele Arabe Unite, Grecia, Finlanda, India, Palestina, Serbia, Danemarca, Franța, Portugalia, Canada, Cehia, Australia, Irlanda, Islanda, Rusia. Participarea românilor aflați departe de țară ne determină să sporim componenta online a activităților pro-viață, inclusiv la Marșul pentru viață 2021, pentru a putea uni românii de pretutindeni în sprijinul binelui!
Mulțumim tuturor celor care au dat mai departe vestea despre Marșul pentru viață 2020 București online. Mulțumiri speciale celor care au scris mii de comentarii, dintre care unele vor deveni teme de discuții și vor inspira noi activități pro-viață.
Mulțumim instituțiilor care au sprijinit promovarea Marșului pentru viață: Centrul de presă Basilica al Patriarhiei Române, Trinitas TV, Radio Trinitas, Agenția de știri Basilica, Ziarul Lumina, Prodocens Media. Mulțumim instituțiilor, cultelor, organizațiilor pro-viață locale care au ajutat ca mesajul pro-viață să ajungă la oameni.
Implicarea pro-viață continuă! Invităm pe toți românii să sprijine femeile în criză de sarcină, părinții și copiii născuți sau nenăscuți. Să înființeze în cât mai multe județe din România centre de sprijin, astfel încât orice femeie însărcinată să poată primi ajutorul de care are nevoie în județul în care locuiește sau să sprijine activitatea centrelor existente. Să susțină crearea posibilității legale ca femeia însărcinată care consideră că nu poate crește copilul să îl încredințeze spre adopție imediat după naștere, după modelul adopției începute în perioada de sarcină care este utilizat în SUA, Marea Britanie, Australia. Să sprijine legiferarea posibilității, la cererea mamei care a pierdut sarcina, de a înmormânta legal copilul. Să gândească și să pună în practică noi instrumente de a sprijini mama și copilul, familia în general.
Să mergem înainte pentru viață!
Eliza-Maria Cloțea
Președintele Asociației Studenți pentru viață
Alexandra Nadane
Președintele Asociației România pentru viață
Articol preluat de pe blogul www.marsulpentruviata.ro .
Quest'anno, a causa delle misure restrittive contro il COVID 19, la Marcia per la Vita diventa #CONNESSIPERLAVITA.
Il 23 Maggio 2020 ore 14.30 www.marciaperlavita.it, appuntamento online su tutti i canal social della Marcia Nazionale per la Vita.
Cartea lui Demostene Andronescu, publicată în 2018 de către editura Manuscris, este o mărturie unică despre rezistența spirituală dusă în lagărele comuniste. Scrisă sub formă de memorii, textul dezvăluie asediul la care au fost supuse sufletele disidenților spre renegarea propriului crez creștin și tot ce aceasta implica din punct de vedere politic.
Volumul descrie cu lux de amănunte atât metodele folosite de Securitate pentru a învinge rezistența lăuntrică din om cât și frământările interioare ale acestuia, singur contra unui întreg sistem.
Demostene Andronescu avea 25 de ani atunci când în 1952 a fost arestat pentru prima oară sub acuza militantismului în rândul Frățiilor de Cruce, organizația de tineret al Mișcării Legionare. În cartea sa, autorul elucidează spre înțelegerea publicului larg deosebirea dintre „Experimentul Pitești” implementat imediat după război, 1949-52, în care s-a aplicat reeducarea prin tortură ajungându-se la ”monstruozități de neimaginat minții omeneşti” și reeducarea de la penitenciarul Aiud, 1962-65.
Dacă la Pitești s-a aplicat reeducarea conștiințelor mai întâi prin slăbirea fizică a deținuților, la Aiud lucrurile au fost diferite. În contextul internațional al destinderii și a presiunilor occidentale spre eliberarea prizonerilor politici în schimbul recunoașteri a noului regim de la București, guvernul comunist condus de Ghiorghiu-Dej dorea să se asigure că cei care ar fi urmat să fie puși în libertate nu ar mai fi reprezentat nicio amenințare la adresa Partidului, odată în societate. Prin urmare, ceea ce s-a aplicat la Aiud, dacă pe de o parte a exclus tortura fizică, cel puțin în formele aplicate la Pitești, pe de altă parte metodele folosite pentru a convinge prizonierii în renegarea propriul crez au fost însă cu mult mai subtile și primejdioase. De altfel, era vorba de prizonieri deja slăbiți de ani grei de pușcărie care nu capitulaseră nici prin violența fizică ba chiar dimpotrivă, fiind uneori întăriți în voință de aceasta.
Autorul explică cum atenția deosebită acordată, la comanda Moscovei, subminării și reeducării conștiințelor în România, prin metode diavolești neîntâlnite în nicio altă țară din fostul spațiu sovietic, își găsește motivația în necesitatea de-a contracara ideile forță care au făcut posibilă apariția Mișcării Legionare încât mișcare spirituală.
Penitenciarul Aiud
Descriind amănunțit tehnicile folosite de Securitate în reeducare, Andronescu explică motivul pentru care autoritățile comuniste erau atât de interesante să obțină de la prizonierii politici o declarație scrisă de dezicere față de trecutul legionar și anticomunist, dincolo dacă aceasta era cu adevărat asumată intim de către semnatar. Declarația scrisă, care ar fi rămas la arhive, după principiul „scripta manent”, ar fi însemnat compromiterea morală indelebilă a deținutului. În alte cuvinte, se dorea obținerea „certificatului de deces moral” al deținutului.
În ”Reeducarea de la Aiud” sunt descrise momente din viața de zi cu zi din penitenciar, de la cursurile de „fizică nucleară” a profesorului George Manu, și a altor intelectuali deținuții, la ședințele de demascare organizate de Securitate cu complicitatea unora dintre prizonieri. Aceștia din urmă, nemairezistând presiunilor și condițiilor inumane de detenție, treceau de partea torționarilor cu speranța să-și reducă din suferințe. Andronescu relatează despre întâlnirea în penitenciar cu susmenționatul profesor George Manu sau cu prințul Alexandru Ghica, povestind totodată de Radu Gyr , Nae Ionescu și alți colegi de prizonierat .
Volumul, cu un apendice care conține, printre altele, acte de arhivă ale Securității, este foarte bine documentat și plin de note, având avantajul de a îmbina rigoarea istorică cu o claritate în expunere care face lectura plăcută.
Astăzi, 10 februarie, Italia comemorează Ziua Amintirii, în limba lui Dante „Giorno del Ricordo”, o zi de crâncenă suferință pentru poporul italian comparabilă la noi poate doar cu Ziua Victimelor Deportărilor Staliniste care se comemorează în Republica Moldova în fiecare an la 13 iunie și 6 iulie, respectiv pentru primul și al doilea val de deportări.
Giorno del Ricordo, sărbătoare istituită prin lege abia în 2004, comemorează victimele genocidului italian perpetrat de partizanii comuniști a lui Titola sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial când armatele iugoslave ocupaseră regiunele orientale ale Istriei, Dalmației și orașul Fiume, zone aparținute odată Republicii Venețiene și din acest considerent impregnate de cultura italiană și dens locuite de italieni.
Deoarece pe aceste meleaguri, după cum s-a amintit, majoritatea locuitorilor erau italieni, aspect care ar fi fost deciziv la masa tratativelor de pace în momentul delimitării noilor granițe, Tito a dus în anii imediat după război o campanie aspră de curățenie etnică împotriva celor care nu se lăsaseră asimilați și care au continuat să-și păstreze cultura strămoșilor. Mii de italieni au fost atunci aruncați de vii în foibe, prăpastii naturale din regiunea Giulia în podișul Carsic, în timp ce alte mii au dat curs unui adevărat exod spre Italia. În câteva zile orașe de 100.000 și 50.000 de locuitori precum Ragusa (astăzi Dubrovnik) sau Zara s-au transformat peste noapte în orașe fantomă. În numai regiunea Istria unde în 1936 se înregistrau 290.000 de italieni, printre care și comunitatea istorică de istro-români, mai rămăseseră în 1961 abia 14.000 de vorbitori de limbă italiană.
Dar drama acestor persoane, vinovate că s-au născut italieni și care refuzau să se debaraseze de propriile origini, nu s-a încheiat nici atunci când reușiseră să fugă și să se refugieze în Italia. În climatul imediat de după război, cu Partidul Comunist Italian (PCI) care devenise primul partid comunist din Europa occidentală, ca popularitate și număr de înscriși, toți italienii fugiți din regiunile orientale deveniseră imediat ținta atacurilor activiștilor PCI care acuzau noii veniți de fascism și de colaboraționism. Făcând o paralelă, un astfel de tratament primise și Frontul Național Patriotic basarabean, întemeiat de Gheorghe Ghimpu, care la cererea de sprijin adresată autorităților României socialiste aceasta nu a făcut decât să-i predea KGB-ului înapoi. Raționamentul era unul simplu: Iugoslavia era o republică socialistă, deci cum ar fi putut cineva să fugă de raiul socialismului? Trebuia neapărat să fii fascist, subversiv. Apoi, mulți dintre italienii din acele zone în timpul războiului au susținut politicele culturale italiene demarate de Regimul Fascist. Nu a făcut nicio diferență faptul că printre acei refugiați se numărau chiar și mulți partizani ai comunismului, dar și copii, femei, bătrâni. Solidaritatea internaționalistă și ideologia avuseră prioritate asupra realității și legăturilor de neam.
La 18 februarie 1947 s-a consumat episodul probabil cel mai semnificativ a felului în care acești oameni au fost primiți. După 3 zile de călătorie, un tren plin de refugiați în fugă din regiunile orientale, care trebuia să sosească în gara centrală din Bologna, unde erau așteptați de personalul Crucii Roșii și de Pontificia Opera di Assistenza pentru acordarea de îngrijiri, a fost respins la amenințările activiștilor PCI fiind obligat să ajungă tocmai în La Spezia. Trenul fusese țintă de atacuri cu pietre, roșii, în timp ce alții fluturau steagul cu secera și ciocanul și vărsau pe șiniile trenului laptele destinat copiilor aflați într-o avansată stare de deshidratare. Episodul a rămas de atunci în memoria Italiei cu numele de ”Trenul rușinii”.
Drama italienilor din Fiume, Istria și Dalmazia ne amintește de drama românilor din Basarabia, Bucovina și Ținutul Herța. În ambele cazuri materialismul și internaționalismul au făcut ravagii lăsând o rană adâncă în memoria respectivelor popoare.
