Ziua Națională a Portului Tradițional

Veșmintele tradiționale conferă o frumusețe spirituală corpului și nu pune în evidență formele carnale celebrând în același timp spiritul comunitar.

Conferință ”Rănit din dragoste de Cruce” [recenzie]

Semnul Sfintei Cruci pe care îl facem e mărturisirea biruinței lui Hristos asupra morții și diavolului.

Stindardul Unirii la Civitavecchia

Stindardul Unirii parcurge întreaga peninsulă italiană vizitând fiecare parohie ortodoxă, un prilej de întărire a legăturii între români.

Pelerinaj la basilica Sfântul Nicolae din Bari

Pelerinajul delegației Frăției Nepsis - Civitavecchia la Bari, la lăcașul care păstrează și în ziua de azi moaştele Sfântului Nicolae

Colindătorii Nepsis

Mersul cu colinda, nu doar o activitate exterioară în care se cantă, ci în primul rând un lipici sufletesc și duhovnicesc

martedì 29 dicembre 2020

Bilanțul activităților frăției Nepsis din 2020

                                                  Retrospectiva anului 2020



  A venit timpul să trasăm o linie în urma acestui an dificil din foarte multe puncte de vedere. Față de ceilalți ani nu a fost unul bogat în activități, dar tragem nădejde că a fost unul mai rodnic în ceea ce privește lucrarea individuală cu Dumnezeu și cu cei în neputințe și suferințe; un an care ne-a învățat mai mult ce înseamnă milostenia și dragostea de aproapele, și mai ales cum să ne întărim relația noastră cu Hristos și Biserica Sa. 

  Cu binecuvântarea Părintelui paroh Ioan Dimulescu anul 2020 s-a deschis pe 1 ianuarie cu cel mai mare și frumos eveniment, și anume Spectacolul de datini și obiceiuri strămoșești. Lunile următoare au fost mai grele, dar am încercat pe cât ne-a fost posibil să păstrăm o oarecare rânduială și să ne vedem din când în când, în special mod vineri seara după Vecernie. S-au propus cărți și filme pentru a le dezbate împreună și s-a participat la conferințele care s-au transmis online, atât cele din Episcopia noastră cât și cele ale preoților din România și din întreaga Diasporă. Dacă tot nu s-au putut relua activitățile am ales să jucăm mai mult în casă și să ne ocupăm de lucrurile ce se cereau finalizate, și cu ajutorul Domnului am terminat catalogarea bibliotecii parohiale. În toamnă coordonatoarea noastră a participat la Congresul Nepsis MOREOM în orașul Berna din Elveția.

  În acest an cum nu mai aveam posibilitatea de a colinda în casele oamenilor noștri dragi am ales să înregistrăm un colaj de colinde ca dar de Crăciun atât pentru parohia noastră cât și pentru cei dragi de la mare distanță, dar vorba Sfântului Porfirie Kavsokalivitul atunci când ne leagă Hristos nu mai există distanțe.

  În luna decembrie tinerii Nepsis au participat la spectacolul de colinde care s-a transmis online din Catedrala  orașului Civitavecchia și la Sfânta Liturghie din zilele de Crăciun unde au colindat pe cei prezenți.

  Dăm slavă lui Dumnezeu pentru tot ce am învățat în acest an și îL rugăm să ne rânduiască și în anul următor o lucrare bineplacută Lui.


Elena Andreea Constantin





Impossibile caricare "IMG-20201229-WA0022.jpg".




Share:

domenica 4 ottobre 2020

Congresul Nepsis MOREOM Berna, 25-27 septembrie 2020

A trecut o săptămână de la participarea mea la Congresul Nepsis Moreom, care în anul mântuirii 2020 cu binecuvântarea IPS Mitropolit Iosif al Europei Occidentale și Meridionale, s-a ținut în orașul Berna în perioada 25-27 septembrie 2020. Tema congresului din acest an a fost "Creștinul în cetate - provocările veacului".

Participanții din diferite țări au început sa sosească de joi seara pentru a face cunoștință cu echipa Nepsis Elveția la Youth hostel. Ziua de vineri a fost dedicată activităților în aer liber unde nepticii au avut la alegere vizita orașului Berna, în mod special centrul istoric al orașului care face parte din patrimoniul UNESCO, un tur ghidat și organizat de voluntarii Nepsis Elveția și drumeția în Alpi, o excursie în inima munților. La ora 18.00 toți am participat la Vecernia de seara care s-a ținut în Parohia Ortodoxă Română Sf. M. Mc Gheorghe din Berna, iar la final am luat cina împreună. Sâmbătă a fost o zi cu încărcătură sufletească începând de dimineață cu Slujba de Tedeum, trecând apoi la prima conferință, care s-a ținut pe platforma Zoom de către PS Teofil de Iberia, Episcop vicar al Spaniei și Portugaliei, urmată de secțiunea întrebărilor. După prânz s-a ținut a doua conferință de către Dr.Conf. Adrian Papahagi pe aceeași platformă. Conferințele au urmărit tematica congresului și au accentuat faptul ca problemele creștinului din oraș vin din interiorul său și ca pentru a le rezolva ajută foarte mult comuniunea cu Hristos. Oamenii au o fire păcătoasă, dar în același timp toți suntem vrednici de iertare pentru ca omul este chipul lui Dumnezeu și suntem chemați "să ne iubim unii pe alții"! După-amiaza a fost dedicată atelierelor care au rulat în paralel, în doua runde și fiecare participant a putut sa participe la mai multe ateliere din cele cinci organizate, spre exemplu atelierul Pro viață, Fake news și discernământ. Dulcis in fundo ultima zi a început cu Utrenia și Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie arhierească, urmând apoi cuvântul PS Atanasie de Bogdania, episcop vicar al Italiei. Pandemia in curs a determinat unele schimbări în formatul congresului, unde au fost aplicate și respectate toate măsurile sanitare prevazute de legislația cantonului Berna pentru acest eveniment, dar asta nu ne-a împiedicat sa ne bucuram unii de alții în aceste zile minunate. Felicitări echipei Nepsis Elveția și Slava Domnului pentru toate!

A consemnat                                                                                  Elena Bianca Nistor

























Share:

venerdì 22 maggio 2020

Marșul pentru viață 2020 București online

Zeci de mii de români din toate colțurile României și din mai multe țări de pe glob au participat la Marșul pentru viață București 2020 online „Pentru viață. Pentru părinți. Pentru copii”. Înregistrarea video se poate vedea aici. Evenimentul trebuia să aibă loc în București, pe 28 martie 2020, și s-a mutat online, duminică, 17 mai, în urma restricțiilor generate de pandemie.
La Marșul pentru viață București 2020 online ceea ce trebuia să fie pe scenă s-a mutat în mediul online. Eliza-Maria Cloțea, Alexandra Nadane, Lavinia Stan, Adelina Fronea și Alex Ilie au vorbit despre ce înseamnă să susții viața pornind de la propriile experiențe și mărturii. A urmat apoi concertul susținut de Raluca Blejușcă, Alma Boiangiu, Ioana Picoș și Ana Teodora.
Eliza-Maria Cloțea, președintele Asociației Studenți pentru viață a spus că mergem înainte pentru femeile în criză de sarcină și pentru copiii lor „pentru că ceea ce rămâne neclintit, mereu la fel și dătător de sens, este adevărul”, iar adevărul este că „binele nostru depinde de binele pe care îl facem și noi devenim oameni atunci când nu rămânem indiferenți, ci arătăm solidaritate”.
În continuare, Alexandra Nadane, președintele Asociației România pentru viață, a spus că, pentru ea, „atitudinea pro-viață se bazează pe experiențe și fapte reale, pornește de la nevoia de sprijin concret”. Iar atunci când „sprijinim femeile în criză de sarcină, părinții și copiii născuți și nenăscuți, ei primesc încrederea și puterea de a merge mai departe.”
Pentru a înțelege darul vieții și a-l prețui, e nevoie să cunoaștem problematica pro-viață. Iulian Tomeac, student la Iași, a prezentat rubrica „Știați că… ?”, iar Emanuel Buta, președinte ASCOR Iași, a adresat 10 întrebări pro-viață, la care participanții la MPV 2020 București online au răspuns în comentarii.
Marșul pentru viață din acest an a avut tema „Pentru viață. Pentru părinți. Pentru copii”, așa căLavinia Stan a plecat de la bucuria de a fi mamă a 6 copii: „Am devenit mamă la 20 de ani, când eram studentă, iar când mă uit în urmă sunt sigură că nașterea copiilor nu mi-a împiedicat cu nimic viața, dimpotrivă, mi-au împlinit-o. M-au făcut să fiu un om mult mai ambițios și să fiu un om care caută niște răspunsuri serioase în această viață”. În final a adresat un îndemn participanților, în mare majoritate tineri între 18 și 25 de ani și adolescenți: „Aveți curaj și întemeiați-vă familii! Aveți curaj și aduceți viață pe lume!”
În ultimii ani, Marșul pentru viață a oferit femeilor un context în care să vorbească despre experiențele lor legate de criza de sarcină. Adelina Fronea a vorbit despre criza de sarcină prin care a trecut la 19 ani: „Îmi făcusem un test de sarcina care arăta pozitiv – mintea mea inițial a respins această realitate, am început să plâng. Plânsul meu nu avea nicio legătură cu micuțul care se afla în pântecele meu, plânsul meu avea legătură cu ceea ce mintea mea începuse să livreze: «ce o să fac acum? Nu voi mai putea face facultatea, eu nu vreau să rămân cu tatăl copilului și el sigur nu îl va vrea, părintii mei nu vor fi de acord și mă vor bate dacă vor afla sau mă vor da afară din casă, cu ce să îl cresc?» Acestea erau gândurile mele.” Fără informații relevante și fără sprijin, Adelina a ales avortul; impactul asupra Adelinei a fost atât de mare, încât ea spune că: „zbucium interior mai mare ca atunci, credeți-mă, nu aveam să mai trăiesc vreodată”.
A fi pro-viață înseamnă a fi pro-adopție, pentru că adopția este o alegere care ar în vedere și binele mamei, și binele copilului. Alex Ilie, director executiv al Alianței România fără Orfani, a vorbit despre cum a adoptat patru copii împreună cu soția lui: „În 2009 am spus bun venit în viața noastră a doi gemeni de etnie romă. Aveau deja 7 anișori și erau condamnați la a nu avea o familie. În 2011, alți doi copii de 3 și 4 ani au devenit Ilie. În 2019, o fetiță de 15 ani s-a alăturat familiei noastre. Și în 2020 am început procesul pentru un băiețel de un an, orb, cu hidrocefalie, care până la 11 luni a avut 25 de operații. (…) Știu un singur lucru: Naty și cu mine ne-am îmbogățit. Avem o viață împlinită pe care nu o regretăm”.
Marșul pentru viață s-a încheiat cu concertul „Live for life”, susținut de Raluca Blejușcă, Alma Boiangiu, Ioana Picoș și Ana Teodora.
Raluca Blejușcă a spus că susține viața „cu toată inima” și simte că „a primit viață de 5 ori”, cu fiecare copil al ei. Ea a spus un minunat gând despre unicitatea fiecărui om, a fiecărui copil a cărui viață înflorește în burtica mamei spre a înflori apoi în societate: „fiecare om aduce cu el propriul mesaj pe pământ”.
Alma Boiangiu a cântat cu gândul la cei care n-au avut șansa să se nască și să se bucure de această viață. Ioana Picoș a cântat cu gândul la dragostea cu care Dumnezeu ne ajută în momentele grele, adresând un mesaj de susținere pentru Camelia Smicală: „Camelia, melodia aceasta este în primul rând pentru tine. Toți cei care suntem pro-viață îți suntem alături. Nu te-am uitat și nu te vom uita”. Ana Teodora a încheiat concertul „Live for life” cu melodia „Puiule de om” ale cărei versuri vorbesc despre cum un copil înnoiește lumea părinților săi.
În încheierea Marșului pentru viață, organizatorii au oferit în dar un moment foarte special: ieșencele Georgiana Nistor și Diana Precupeanu, au cântat în premieră melodia „Îndemn frățesc”, pe versurile unui copil rămas orfan de ambii părinți ajuns sfânt – Sfântul Ioan Iacob Hozevitul. Muzica a fost compusă de Georgiana Nistor.
Marșul pentru viață București 2020 online a avut parte de trei susțineri deosebite.
Organizatorii Marșului pentru viață Marea Britanie au trimis un mesaj video special pentru participanți: „E grozav să fim alături de frații și surorile noastre din România! Să aveți o zi minunată! Este uimitor să vedem cum atât de mulți oameni din întreaga lume, precum noi, respectă viața din momentul concepției și sunt dispuși să afirme aceasta.”
Asociația ROYA (Romanian Orthodox Youth of the Americas) a susținut Marșul pentru viață București 2020 de peste ocean: „Ca tineri, știm că în prezent poate fi dificil să susții adevărul, dar faptul că suntem împreună în acest proiect ne amintește că nu suntem singuri în eforturile noastre de a proclama că TOATE viețile sunt prețioase! ROYA pentru viață!”
Aproape 100 de tineri au transmis mai departe Leapșa pro-viață răspunzând la întrebările „De ce sunt pro-viață?” și „De ce particip la Marșul pentru viață online?” și le-au postat pe rețelele de socializare. Unele dintre mesajele lor se pot vedea pe https://www.youtube.com/playlist?list=PLcuFAAMZ7sTNYiHQRlZ7MjIN30AebpSoO.
Mulțumim mult tuturor celor care au călătorit cu noi în Marșul pentru viață 2020 București online, câțiva pași sau tot drumul! Au participat români din România, Republica Moldova și Ucraina, iar din diaspora au fost participanți din Italia, Germania, Marea Britanie, Spania, Belgia, Austria, Olanda, Suedia, SUA, Emiratele Arabe Unite, Grecia, Finlanda, India, Palestina, Serbia, Danemarca, Franța, Portugalia, Canada, Cehia, Australia, Irlanda, Islanda, Rusia. Participarea românilor aflați departe de țară ne determină să sporim componenta online a activităților pro-viață, inclusiv la Marșul pentru viață 2021, pentru a putea uni românii de pretutindeni în sprijinul binelui!
Mulțumim tuturor celor care au dat mai departe vestea despre Marșul pentru viață 2020 București online. Mulțumiri speciale celor care au scris mii de comentarii, dintre care unele vor deveni teme de discuții și vor inspira noi activități pro-viață.
Mulțumim instituțiilor care au sprijinit promovarea Marșului pentru viață: Centrul de presă Basilica al Patriarhiei Române, Trinitas TV, Radio Trinitas, Agenția de știri Basilica, Ziarul Lumina, Prodocens Media. Mulțumim instituțiilor, cultelor, organizațiilor pro-viață locale care au ajutat ca mesajul pro-viață să ajungă la oameni.
Implicarea pro-viață continuă! Invităm pe toți românii să sprijine femeile în criză de sarcină, părinții și copiii născuți sau nenăscuți. Să înființeze în cât mai multe județe din România centre de sprijin, astfel încât orice femeie însărcinată să poată primi ajutorul de care are nevoie în județul în care locuiește sau să sprijine activitatea centrelor existente. Să susțină crearea posibilității legale ca femeia însărcinată care consideră că nu poate crește copilul să îl încredințeze spre adopție imediat după naștere, după modelul adopției începute în perioada de sarcină care este utilizat în SUA, Marea Britanie, Australia. Să sprijine legiferarea posibilității, la cererea mamei care a pierdut sarcina, de a înmormânta legal copilul. Să gândească și să pună în practică noi instrumente de a sprijini mama și copilul, familia în general.
Să mergem înainte pentru viață!
Eliza-Maria Cloțea
Președintele Asociației Studenți pentru viață
Alexandra Nadane
Președintele Asociației România pentru viață
Articol preluat de pe blogul www.marsulpentruviata.ro .
Share:

23 mai | Connessi per la Vita

Quest'anno, a causa delle misure restrittive contro il COVID 19, la Marcia per la Vita diventa #CONNESSIPERLAVITA. Il 23 Maggio 2020 ore 14.30 www.marciaperlavita.it, appuntamento online su tutti i canal social della Marcia Nazionale per la Vita.

 

Share:

sabato 16 maggio 2020

Citit de un neptic | Reeducarea de la Aiud [recenzie]

Cartea lui Demostene Andronescu, publicată în 2018 de către editura Manuscris, este o mărturie unică despre rezistența spirituală dusă în lagărele comuniste. Scrisă sub formă de memorii, textul dezvăluie asediul la care au fost supuse sufletele disidenților spre renegarea propriului crez creștin și tot ce aceasta implica din punct de vedere politic. 

Volumul descrie cu lux de amănunte atât metodele folosite de Securitate pentru a învinge rezistența lăuntrică din om cât și frământările interioare ale acestuia, singur contra unui întreg sistem.

Demostene Andronescu avea 25 de ani atunci când în 1952 a fost arestat pentru prima oară sub acuza militantismului în rândul Frățiilor de Cruce, organizația de tineret al Mișcării Legionare. În cartea sa, autorul elucidează spre înțelegerea publicului larg deosebirea dintre „Experimentul Pitești” implementat imediat după război, 1949-52, în care s-a aplicat reeducarea prin tortură ajungându-se la ”monstruozități de neimaginat minții omeneşti” și reeducarea de la penitenciarul Aiud, 1962-65.

Dacă la Pitești s-a aplicat reeducarea conștiințelor  mai întâi prin slăbirea fizică a deținuților, la Aiud lucrurile au fost diferite. În contextul internațional al destinderii și a presiunilor occidentale spre eliberarea prizonerilor politici în schimbul recunoașteri a noului regim de la București, guvernul comunist condus de Ghiorghiu-Dej dorea să se asigure că cei care ar fi urmat să fie puși în libertate nu ar mai fi reprezentat nicio amenințare la adresa Partidului, odată în societate. Prin urmare, ceea ce s-a aplicat la Aiud, dacă pe de o parte a exclus tortura fizică, cel puțin în formele aplicate la Pitești, pe de altă parte metodele folosite pentru a convinge prizonierii în renegarea propriul crez au fost însă cu mult mai subtile și primejdioase. De altfel, era vorba de prizonieri deja slăbiți de ani grei de pușcărie care nu capitulaseră nici prin violența fizică ba chiar dimpotrivă, fiind uneori întăriți în voință de aceasta.

Autorul explică cum atenția deosebită acordată, la comanda Moscovei, subminării și reeducării conștiințelor în România, prin metode diavolești neîntâlnite în nicio altă țară din fostul spațiu sovietic, își găsește motivația în necesitatea de-a contracara ideile forță care au făcut posibilă apariția Mișcării Legionare încât mișcare spirituală. 

Penitenciarul Aiud
Descriind amănunțit tehnicile folosite de Securitate în reeducare, Andronescu explică motivul pentru care autoritățile comuniste erau atât de interesante să obțină de la prizonierii politici o declarație scrisă de dezicere față de trecutul legionar și anticomunist, dincolo dacă aceasta era cu adevărat asumată intim de către semnatar. Declarația scrisă, care ar fi rămas la arhive, după principiul „scripta manent”, ar fi însemnat compromiterea morală indelebilă a deținutului. În alte cuvinte, se dorea obținerea „certificatului de deces moral” al deținutului.

În ”Reeducarea de la Aiud” sunt descrise momente din viața de zi cu zi din penitenciar, de la cursurile de „fizică nucleară” a profesorului George Manu, și a altor intelectuali deținuții, la ședințele de demascare organizate de Securitate cu complicitatea unora dintre prizonieri. Aceștia din urmă, nemairezistând presiunilor și condițiilor inumane de detenție, treceau de partea torționarilor cu speranța să-și reducă din suferințe. Andronescu relatează despre întâlnirea în penitenciar cu susmenționatul profesor George Manu sau cu prințul Alexandru Ghica, povestind totodată de Radu Gyr , Nae Ionescu și alți colegi de prizonierat .

Volumul, cu un apendice care conține, printre altele, acte de arhivă ale Securității,  este foarte bine documentat și plin de note, având avantajul de a îmbina rigoarea istorică cu o claritate în expunere care face lectura plăcută.

ȘC
Share:

lunedì 10 febbraio 2020

Și Italia are Basarabia sa - 10 februarie „Giorno del Ricordo”

Astăzi, 10 februarie, Italia comemorează Ziua Amintirii, în limba lui Dante „Giorno del Ricordo”, o zi de crâncenă suferință pentru poporul italian comparabilă la noi poate doar cu Ziua Victimelor Deportărilor Staliniste care se comemorează în Republica Moldova în fiecare an la 13 iunie și 6 iulie, respectiv pentru primul și al doilea val de deportări.

Giorno del Ricordo, sărbătoare istituită prin lege abia în 2004, comemorează victimele genocidului italian perpetrat de partizanii comuniști a lui Tito la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial când armatele iugoslave ocupaseră regiunele orientale ale Istriei, Dalmației și orașul Fiume, zone aparținute odată Republicii Venețiene și din acest considerent impregnate de cultura italiană și dens locuite de italieni.

Deoarece pe aceste meleaguri, după cum s-a amintit, majoritatea locuitorilor erau italieni, aspect care ar fi fost deciziv la masa tratativelor de pace în momentul delimitării noilor granițe, Tito a dus în anii imediat după război o campanie aspră de curățenie etnică împotriva celor care nu se lăsaseră asimilați și care au continuat să-și păstreze cultura strămoșilor. Mii de italieni au fost atunci aruncați de vii în foibe, prăpastii naturale din regiunea Giulia în podișul Carsic, în timp ce alte mii au dat curs unui adevărat exod spre Italia. În câteva zile orașe de 100.000 și 50.000 de locuitori precum Ragusa (astăzi Dubrovnik) sau Zara s-au transformat peste noapte în orașe fantomă. În numai regiunea Istria unde în 1936 se înregistrau 290.000 de italieni, printre care și comunitatea istorică de istro-români, mai rămăseseră în 1961 abia 14.000 de vorbitori de limbă italiană.

Dar drama acestor persoane, vinovate că s-au născut italieni și care refuzau să se debaraseze de propriile origini, nu s-a încheiat nici atunci când reușiseră să fugă și să se refugieze în Italia. În climatul imediat de după război, cu Partidul Comunist Italian (PCI) care devenise primul partid comunist din Europa occidentală, ca popularitate și număr de înscriși, toți italienii fugiți din regiunile orientale deveniseră imediat ținta atacurilor activiștilor PCI care acuzau noii veniți de fascism și de colaboraționism. Făcând o paralelă, un astfel de tratament primise și Frontul Național Patriotic basarabean, întemeiat de Gheorghe Ghimpu, care la cererea de sprijin adresată autorităților României socialiste aceasta nu a făcut decât să-i predea KGB-ului înapoi. Raționamentul era unul simplu: Iugoslavia era o republică socialistă, deci cum ar fi putut cineva să fugă de raiul socialismului? Trebuia neapărat să fii fascist, subversiv. Apoi, mulți dintre italienii din acele zone în timpul războiului au susținut politicele culturale italiene demarate de Regimul Fascist. Nu a făcut nicio diferență faptul că printre acei refugiați se numărau chiar și mulți partizani ai comunismului, dar și copii, femei, bătrâni. Solidaritatea internaționalistă și ideologia avuseră prioritate asupra realității și legăturilor de neam. 

La 18 februarie 1947 s-a consumat episodul probabil cel mai semnificativ a felului în care acești oameni au fost primiți.  După 3 zile de călătorie, un tren plin de refugiați în fugă din regiunile orientale, care trebuia să sosească în gara centrală din Bologna, unde erau așteptați de personalul Crucii Roșii și de Pontificia Opera di Assistenza pentru acordarea de îngrijiri, a fost respins la amenințările activiștilor PCI fiind obligat să ajungă tocmai în La Spezia. Trenul fusese țintă de atacuri cu pietre, roșii, în timp ce alții fluturau steagul cu secera și ciocanul și vărsau pe șiniile trenului laptele destinat copiilor aflați într-o avansată stare de deshidratare. Episodul a rămas de atunci în memoria Italiei cu numele de ”Trenul rușinii”.

Drama italienilor din Fiume, Istria și Dalmazia ne amintește de drama românilor din Basarabia, Bucovina și Ținutul Herța. În ambele cazuri materialismul și internaționalismul au făcut ravagii lăsând o rană adâncă în memoria respectivelor popoare.

Share:

lunedì 3 febbraio 2020

BALUL MĂRȚIȘORULUI


Dragi tineri, Nepsis Roma, are bucuria de a vă invita la *BALUL MĂRȚIȘORULUI*!
-Când? Sâmbăta, 22 Februarie 2020, începând cu orele 17:30.
-Unde? "Baron Club", via Torregrotta 16 (RM). 
Costul biletului va fi de €20.
Vă veți bucura de muzică populară și ușoară, veți avea parte de o mică tratație la bufet și vă veți delecta cu alte câteva surprize! 
Vă reamintim că tema balului este mărțișorul, așadar vă invităm să purtați o ținută de culoare albă (tinerii domni) și roșie (domnișoarele). 
Vă așteptăm cu drag pe cât mai mulți! 
Pentru informații și bilete, apelați la Ciprian Apostol 
3487987965.
Share:

Nepsis Italia

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

Articolele cele mai citite

Vizualizări totale

Modul de contact

Nome

Email *

Messaggio *