Conferința ”Rănit din dragoste de Cruce” [recenzie]

   În duminica Sfintei Cruci, la parohia “Nașterea Maicii Domnului” din Roma, am avut prilejul să participăm la întâlnirea cu Părintele Constantin Sturzu, care a susținut conferința cu titlul “Rănit din dragoste de Cruce”, din cadrul evenimentului “Serile filocalice Nepsis”.

   Iisus Hristos prevestește suferințele pe Cruce în diverse momente, dar cei ce ascultă cuvântul de învățătură al Mântuitorului se smintesc “întru El” din pricina neînțelegerii complete al planului dumnezeiesc pentru mântuire. Însuși apostolul Petru devine prilej de sminteală din necunoștință, dar și din grija și dorința de a-L proteja. Hristos, din moment ce alege sa facă voia Tatălui, neavând nevoie de scutul uman, îi învăță pe Apostoli să folosească “sabia Cuvântului” și să lepede haina “omului vechi” pentru a se îmbrăca cu “omul cel nou” întru Hristos.

   Moartea pe Cruce e un fel de moarte prin spânzurare destinată celor mai răi și mai nemernici, iar cel spânzurat, nemaiavând forță de a împinge din picioare să poată respira, moare prin asfixiere. Sfinții Părinți relatează în Sfânta Scriptură că Hristos mai întâi își strigă moartea plecându-și capul și apoi își dă duhul, deși orice om mai întâi moare și-apoi îl pleacă.

   În prim-plan reiese durerea și suferința pentru că nu realizăm ceea ce Mântuitorul a făcut pentru noi, plecând de la ideea de Dumnezeu care Se întrupează și Se naște într-o iesle sărăcăcioasă, până la ideea de a fi căutat, prins de soldați și pironit pe Cruce.

   Iisus Hristos în iconografia Ortodoxă nu este reprezentat cu trupul plin de sânge sau chipul frânt de durere, ci doar cu rănile pricinuite de piroane și de sulița ostașului în coasta stângă, în urma căreia țâșnește apă și sânge (Apa Botezului și Sângele Euharistic), prin care primim Viață, iertare și iubire.

   Semnul Sfintei Cruci pe care îl facem este mărturisirea biruinței lui Hristos asupra morții și diavolului. De asemenea, semnul Sfintei Cruci are o conotație profundă: pe frunte “în numele Tatălui”, pe pântece și pe umărul drept “al Fiului”, apoi pe umărul stâng “și al Sfântului Duh”, reprezentând Sfânta Treime. Mai pe înțelesul tuturor, Tatăl pogoară pe pământ prin Fiul Său, Care, după moarte și Înviere, Se Înalță la Ceruri, unde șade de-a dreapta Tatălui.

   Fiecare atribuie Sfintei Cruci o semnificație diversă ponderat la cât percepem din Sfânta Evanghelie.

   Părintele Constantin Sturzu ne îndeamnă să mărturisim Crucea, trăind o continuă priveghere și ținând cont atât de relația noastră sufletească cu Dumnezeu cât și de cea cu aproapele, căci cine iubește și se jertfește pentru fratele său “rămâne în lumină”.

   Mulțumim Părintelui pentru cuvintele folositoare.

             Elena Andreea Constantin