Citit de un neptic | Reeducarea de la Aiud [recenzie]

Cartea lui Demostene Andronescu, publicată în 2018 de către editura Manuscris, este o mărturie unică despre rezistența spirituală dusă în lagărele comuniste. Scrisă sub formă de memorii, textul dezvăluie asediul la care au fost supuse sufletele disidenților spre renegarea propriului crez creștin și tot ce aceasta implica din punct de vedere politic. 

Volumul descrie cu lux de amănunte atât metodele folosite de Securitate pentru a învinge rezistența lăuntrică din om cât și frământările interioare ale acestuia, singur contra unui întreg sistem.

Demostene Andronescu avea 25 de ani atunci când în 1952 a fost arestat pentru prima oară sub acuza militantismului în rândul Frățiilor de Cruce, organizația de tineret al Mișcării Legionare. În cartea sa, autorul elucidează spre înțelegerea publicului larg deosebirea dintre „Experimentul Pitești” implementat imediat după război, 1949-52, în care s-a aplicat reeducarea prin tortură ajungându-se la ”monstruozități de neimaginat minții omeneşti” și reeducarea de la penitenciarul Aiud, 1962-65.

Dacă la Pitești s-a aplicat reeducarea conștiințelor  mai întâi prin slăbirea fizică a deținuților, la Aiud lucrurile au fost diferite. În contextul internațional al destinderii și a presiunilor occidentale spre eliberarea prizonerilor politici în schimbul recunoașteri a noului regim de la București, guvernul comunist condus de Ghiorghiu-Dej dorea să se asigure că cei care ar fi urmat să fie puși în libertate nu ar mai fi reprezentat nicio amenințare la adresa Partidului, odată în societate. Prin urmare, ceea ce s-a aplicat la Aiud, dacă pe de o parte a exclus tortura fizică, cel puțin în formele aplicate la Pitești, pe de altă parte metodele folosite pentru a convinge prizonierii în renegarea propriul crez au fost însă cu mult mai subtile și primejdioase. De altfel, era vorba de prizonieri deja slăbiți de ani grei de pușcărie care nu capitulaseră nici prin violența fizică ba chiar dimpotrivă, fiind uneori întăriți în voință de aceasta.

Autorul explică cum atenția deosebită acordată, la comanda Moscovei, subminării și reeducării conștiințelor în România, prin metode diavolești neîntâlnite în nicio altă țară din fostul spațiu sovietic, își găsește motivația în necesitatea de-a contracara ideile forță care au făcut posibilă apariția Mișcării Legionare încât mișcare spirituală. 

Penitenciarul Aiud

Descriind amănunțit tehnicile folosite de Securitate în reeducare, Andronescu explică motivul pentru care autoritățile comuniste erau atât de interesante să obțină de la prizonierii politici o declarație scrisă de dezicere față de trecutul legionar și anticomunist, dincolo dacă aceasta era cu adevărat asumată intim de către semnatar. Declarația scrisă, care ar fi rămas la arhive, după principiul „scripta manent”, ar fi însemnat compromiterea morală indelebilă a deținutului. În alte cuvinte, se dorea obținerea „certificatului de deces moral” al deținutului.

În ”Reeducarea de la Aiud” sunt descrise momente din viața de zi cu zi din penitenciar, de la cursurile de „fizică nucleară” a profesorului George Manu, și a altor intelectuali deținuții, la ședințele de demascare organizate de Securitate cu complicitatea unora dintre prizonieri. Aceștia din urmă, nemairezistând presiunilor și condițiilor inumane de detenție, treceau de partea torționarilor cu speranța să-și reducă din suferințe. Andronescu relatează despre întâlnirea în penitenciar cu susmenționatul profesor George Manu sau cu prințul Alexandru Ghica, povestind totodată de Radu Gyr , Nae Ionescu și alți colegi de prizonierat .

Volumul, cu un apendice care conține, printre altele, acte de arhivă ale Securității,  este foarte bine documentat și plin de note, având avantajul de a îmbina rigoarea istorică cu o claritate în expunere care face lectura plăcută.

ȘC

Citește mai mult

În ce mod ne trezește Hristos la realitate? Conferință ortodoxă la Roma | recenzie (29/03/2019)

Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Siluan în seară zilei de 29 martie, la parohia Nașterea Maicii Domnului, de la Roma, a avut loc conferința cu tema "În ce mod ne trezește Hristos la realitate?" sustinută de Preasfințitul Ignație, Episcopul Hușilor, alături de Preasfințitul Atanasie de Bogdania. Conferința, la care a participat și o delegație a Frăției Nepsis din Civitavecchia, face parte din cadrul proiectului Serile Filocalice, o serie de conferințe și întruniri dedicate tinerilor cu scopul pregătirii lor sufletești pe parcursul Postului pentru a întâmpina cu sufletul curat Învierea Domnul nostru Iisus Hristos. 

PS. Ignatie și-a început cuvântarea introducând tema realității universale într-un Hristos, în comparație cu cea a realități personale, diferită pentru fiecare dintre noi, rezultatul tresăturilor inviduale și a egoului. Amintindu-ne de parabola Fiului Risipitor (Luca XV, 11-32), PS. Ignație a subliniat cum aceasta poate fi considerată un reper duhovnicesc dacă medimăm la lecția ziditoare întrânsa conținută. În pilda fiului risipitor se poate observa întregul tablou al tinereții ușuratice: superficialitatea, neseriozitatea, patimă independenței fără responsabilitate, etc. Într-un cuvânt, toate acele inclinații dezordonate care caracterizează marea parte a tinerilor. Pe de altă parte pilda în chestiune ne arată și o parte frumoasă, cea a întoarcerii fiului risipitor care se trezește la realitatea Universală (Hristos) prin smerenie și pocăință. 

A doua temă cu conținut evanghelic expusă a fost cea descrisă în episodul cunoscut ca Pescuirea minunată a apostolilor (Luca V, 1-11). Aceștia, pescari fiind, după o noapte în care nu pescuiseră nimic, la porunca Mântuitorului de a se întoarce pe mare au răspuns cu credință și ascultare aruncând mrejele încă o dată, punând astfel începutul schimbării lor lăuntrice, care avea să facă din ei apostoli. Astfel credința este primul pas spre orice realizare.

Ulterior PS. Igantie, citândul pe părintele Sofronie care ne spune: "Întoarcerea la Hristos începe când conștientizezi iadul păcatelor tale", ne amintește că pe calea lui Hristos, oricât ar fi ea de grea, dacă ne vom întoarce din toată inima Hristos însuși ne va ajuta în chip uluitor pentru noi; ne va sprijini când vom cădea, ne va întări, ne va îmbărbăta și ne va mangâia. 

Citândul pe părintele Arsenie Papacioc, PS. Ignație ne-a îndemnat la iubirea aproapelui și la exercițiul abținerii de a judeca pe oameni după judecata noastră personală, una relativă și poluată de egou. Trebuie să compătimim cu păcatele celor de lângă noi, posibil fără sentimentalisme, să încercăm să suferim împreună cu ei, să ne bucurăm împreună cu ei, doar astfel putem ajunge să îi înțelegem și să nu-i mai judecăm. Exemplele citate de PS. Ignatie sunt doar câteva dintre căile prin care Mântuitorul poate lucra cu sufletele tinerilor spre a-i trezi la realitate, la realitatea Universală, cea întru Hristos). 

C.T.

Citește mai mult

Întâlnirea tinerilor ortodocși din Lazio [recenzie]

                     

Tinerii Nepsis din regiunea Lazio s-au întâlnit sâmbătă 2 februarie în parohia noastră, la sărbătoarea hramului principal al Bisericii „Întâmpinarea Domnului” și a Zilei Mondiale a tinerilor ortodocși.

Ziua a început cu Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie săvârșită de Preasfințitul Episcop vicar al Italiei Atanasie de Bogdania, împreună cu Părintele Protosinghel Nicodim și un sobor de preoți.

După agapa frățească, Părintele Nicodim, starețul Mănăstirii Buna Vestire din orașul Mirabella Eclano, a susținut conferința cu titlul „Frumosul și rușinea în ziua de azi”. Părintele Nicodim ne-a împărtășit minunatul cuvânt al Părintelui Rafail Noica „frumosul este parte integrantă din Adevăr”, explicându-ne că tot Cuvântul lui Dumnezeu este „frumos” și ce este în afara Acestuia e „urât”. Astfel, ne dăm seama ca a-L trăi zilnic pe Hristos înseamnă a fi ancorat în Adevăr, implicând o mărturisire de credință asumată, precum cea a Sfinților Părinți. Nu trebuie să ne fie rușine de credința noastră, de Hristos, de Biserică, ci să mărturisim tainele acesteia prin gândirea, simțirea, vorba și comportamentul nostru. Prin urmare, dragostea în Domnul și credința noastră devin contagioase, iar cei din jurul nostru pot regăsi calea către Hristos.

La sfârșitul conferinței, Preasfințitul Părinte Arhiereu-vicar Atanasie  de Bogdania a dăruit un cuvânt de binecuvântare tinerilor ortodocși, după care au urmat programe interactive și ateliere de discuții.

Ziua s-a încheiat cu rugăciune, dând slavă lui Dumnezeu pentru bucuria și dragostea în care am fost învăluiți în Casa Domnului.

 Elena Andreea Constantin

Citește mai mult

Al X-lea Congres al Frăției Nepsis din Italia [recenzie]

 

Cu prilejul împlinirii celui de-al 10-lea an de la înființarea Frăției Nepsis Italia, sâmbătă 8 Decembrie 2018 a avut loc, în locația Complexului Seraphicum din Roma, Congresul Aniversar Nepsis Italia. Evenimentul a chemat la adunare pe toți tinerii ortodocși din peninsula Italiei pentru marca împreună această aniversare petrecând laolaltă o zi folositoare pentru suflet în prezența a mari ghiduri spirituale din sânul Patriarhiei Ortodoxe Române.

Deoarece pentru oricine are o concepție spirituală a vieții toate activitățile posedă un caracter pe care-l putem denumi sacru, și Congresul Nepsis nu putea începe fără un moment de rugăciune, în particular prin slujba de Te Deum și rugăciunea de mulțumire adusă Bunului Dumenezu, oficiate de către Preasfințitul Părinte Episcop Siluan.

Plenul întrunirii a fost deschis făcând bilanțul activităților celor 10 ani de existență a Frăției Nepsis din Italia. Un bilanț pozitiv care vede energiile tinerilor ortodocși canalizate spre căutarea și totodată cultivarea Frumosului, a Adevărului și a Dreptății într-o societate precum cea modernă care și-a făcut un steag de luptă din profanarea și coruperea tinerilor de la vârste din ce în ce mai fragede insinuând dubiul și relativismul în gândurile lor.

A urmat conferința Preacucernicul Părinte Profesor Constantin Necula, de la facultatea de teologie din Sibiu, denumită „Credință ca exercițiu de mărturisire a unității”, un dialog-meditație despre cum sa-L mărturisim pe Hristos in lumea de astăzi, în cadrul căruia nenumărate au fost întrebările din partea nepticilor.

Prezenți la eveniment, cei din Asociația culturală din diasporă Rediviva din Milano, au prezentat mai multe apariții editoriale spre cunoștința tinerilor, atât în limba română cât și în italiană.

În cursul întrunirii au avut loc de asemenea mai multe ateliere de dezbatere pe diferite teme de actualitate, o zi plină așadar, mai ales în sensul calitativ al termenului, intercalată de vizionarea documentarelor ”Nepsis Italia 10 ani” și ”100 de ani de la Marea Unire”. A urmat colinda tinerilor Nepsis  și apoi întâlnirea s-a încheiat cu defilarea Stindardului Unirii și un concert de muzică psaltică susținut de către Grupul Coral Sf. Potițiu și Corul Seminarului din Botoșani.

A fost o zi minunata, atât pentru a petrece timpul împreuna laolaltă cu cine tinde și încearcă să se îndreptezi de zi, cât și pentru a descoperi lucruri noi de la persoane remarcabile din punct de vedere a cunoștinței și a exemplui spiritual precum PS Părinte Episcop Siluan, PS Părinte Arhiereu-Vicar Atanasie de Bogdania și Preacucernicul Părinte Profesor Constantin Necula.

 

Citește mai mult

Stindardul Unirii la parohia ortodoxă ”Întâmpinarea Domnului” din Civitavecchia

În acest an 2018 sărbătorim Centenarul Marei Uniri înfăptuită la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia.
Cu ocazia acestei aniversări, la inițiativa Departamentului Cultural al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, un stindard simbolic al Unirii va parcurge de la începutul anului peninsula italiană vizitând fiecare parohie ortodoxă, un prilej de întărire a legăturilor dintre românii emigranți din Italia și de redescoperire a importanței actului care a avut loc acum o sută de ani la Alba Iuia.

Astfel, pe data de 13 mai a fost rândul parohiei noastre din Civitavecchia să primească stindardul, înmânat de doi enoriași reprezentanți ai parohiei precedente, cea din Cerveteri, ca mai apoi, la rândul nostru, să-l pasăm mai departe, în duminica succesivă, parohiei ortodoxe din Viterbo.

Părintele Ioan Dimulescu a inaugurat sărbătoarea îndemnându-ne la iubire de Țară și la cinstirea înaintașilor care și-au dat viața „pictând pământul cu roșu pentru Unire”, deoarece suntem oameni încât aparținem unui sol, unui neam și unui trecut. Este posibil ca noi să ignorăm acest adevăr, este posibil ca noi să încercăm să îl uităm dar evenimentele ne vor reîntoarce mereu la sursele vieții.

Pentru a omagia momentul, Frăția Nepsis din Civitavecchia a organizat un spectacol de muzică și jocuri populare, prin interpreți talentați din cadrul parohie precum și prin ansamblul ”Jocul din străbuni”, constituit din tineri din rândurile noastre. De asemenea și copii de la ora de religie, ghidați de dna învățătoare, au contribuit la însuflețirea zilei aducând veselie și voie bună la o sărbătoare care ne-a adus laolaltă încât parte a unei comunități, poporul român, și a unei credințe, cea ortodoxă.

Citește mai mult

Conferința ”Rănit din dragoste de Cruce” [recenzie]

   În duminica Sfintei Cruci, la parohia “Nașterea Maicii Domnului” din Roma, am avut prilejul să participăm la întâlnirea cu Părintele Constantin Sturzu, care a susținut conferința cu titlul “Rănit din dragoste de Cruce”, din cadrul evenimentului “Serile filocalice Nepsis”.

   Iisus Hristos prevestește suferințele pe Cruce în diverse momente, dar cei ce ascultă cuvântul de învățătură al Mântuitorului se smintesc “întru El” din pricina neînțelegerii complete al planului dumnezeiesc pentru mântuire. Însuși apostolul Petru devine prilej de sminteală din necunoștință, dar și din grija și dorința de a-L proteja. Hristos, din moment ce alege sa facă voia Tatălui, neavând nevoie de scutul uman, îi învăță pe Apostoli să folosească “sabia Cuvântului” și să lepede haina “omului vechi” pentru a se îmbrăca cu “omul cel nou” întru Hristos.

   Moartea pe Cruce e un fel de moarte prin spânzurare destinată celor mai răi și mai nemernici, iar cel spânzurat, nemaiavând forță de a împinge din picioare să poată respira, moare prin asfixiere. Sfinții Părinți relatează în Sfânta Scriptură că Hristos mai întâi își strigă moartea plecându-și capul și apoi își dă duhul, deși orice om mai întâi moare și-apoi îl pleacă.

   În prim-plan reiese durerea și suferința pentru că nu realizăm ceea ce Mântuitorul a făcut pentru noi, plecând de la ideea de Dumnezeu care Se întrupează și Se naște într-o iesle sărăcăcioasă, până la ideea de a fi căutat, prins de soldați și pironit pe Cruce.

   Iisus Hristos în iconografia Ortodoxă nu este reprezentat cu trupul plin de sânge sau chipul frânt de durere, ci doar cu rănile pricinuite de piroane și de sulița ostașului în coasta stângă, în urma căreia țâșnește apă și sânge (Apa Botezului și Sângele Euharistic), prin care primim Viață, iertare și iubire.

   Semnul Sfintei Cruci pe care îl facem este mărturisirea biruinței lui Hristos asupra morții și diavolului. De asemenea, semnul Sfintei Cruci are o conotație profundă: pe frunte “în numele Tatălui”, pe pântece și pe umărul drept “al Fiului”, apoi pe umărul stâng “și al Sfântului Duh”, reprezentând Sfânta Treime. Mai pe înțelesul tuturor, Tatăl pogoară pe pământ prin Fiul Său, Care, după moarte și Înviere, Se Înalță la Ceruri, unde șade de-a dreapta Tatălui.

   Fiecare atribuie Sfintei Cruci o semnificație diversă ponderat la cât percepem din Sfânta Evanghelie.

   Părintele Constantin Sturzu ne îndeamnă să mărturisim Crucea, trăind o continuă priveghere și ținând cont atât de relația noastră sufletească cu Dumnezeu cât și de cea cu aproapele, căci cine iubește și se jertfește pentru fratele său “rămâne în lumină”.

   Mulțumim Părintelui pentru cuvintele folositoare.

             Elena Andreea Constantin

Citește mai mult

„La revedere Christopher Robin” [recenzie]

”La revedere Christopher Robin” este un film despre viața lui Alan Alexander Milne, autorul faimoaselor povești a lui Winnie the Pooh, inspirate de fiul său Christhoper Robin Milne. O peliculă care deschide o fereastră inedită asupra delicatei relații dintre autor și fiul său, ale cărui jucării au fost la baza ideării lumii magice a lui Winnie the Pooh.

Întreaga familie Milne, incluziv bona cu care Christopher are o legătură aproape mai strânsă decât cu propria mamă, este implicată în succesul personajului animat, ale cărui povești aduc speranță nu doar Angliei, ci întregii lumi abia ieșită din drama Primului Război Mondial, evenimente la care și autorul Alan Alexander participase rămânând profund semnat cu traume psihologice.

Cu timpul, însă, pierzându-se din vedere rostul instrumental al cărților despre Winnie the Pooh, și cu ochii lumii constant asupra sa, Christopher ajunge victima succesului tatălui său, începând să se simtă precum un obiect folosit și abandonat, fără a mai reuși să se bucure de o copilărie normală ca toți cei de vârsta lui, fiind mereu ocupat în interviuri și la diferitele apariții în sânul evenimentelor importante.

Un film minunat și emoționant așadar care, prin contrast, te readuce într-o lume a copilăriei pe care mulți am uitat-o sau de care alții, din nefericire, nu au avut parte.

Filmul povestește despre doi părinți care, din nefericire, nu prea au fost prezenți în viața singurului lor copil dar cu timpul aceasta avea să se schimbe. Cartea, inițial fusese scrisă pentru și la cererea lui Christopher, dar acesta dorise una doar pentru el nu și pentru întreaga lume. Momentul în care tatăul său realizează că fiul nu mai era fericit era prea târziu, deși încetase de a mai scrie cărți despre Winnie the Pooh, Christopher ajunsese de acum la vârsta adolescenței păstrând amintirile suferinței de pe urma succesului personajului animat. Toți se raportaul la el ca prietenul uman a lui Winnie the Pooh din cărți, neexistând de fapt încât persoană pentru ceilalți.

Ajunși în pragul celui de Al Doilea Război Mondial, Christopher se înscrie în cadrul armatei și pleacă pe front. La distanță de timp părinții primesc o veste neașteptată: Christopher fusese dat dispărut, exista posibilitatea să fi căzut în lupte. În acel moment se observă o schimbare radicală din partea celor doi părinți, care nu fără regrete, sufereau gândindu-se la posibilitatea de a nu-l mai vedea pe propriul lor fiu, doi părinți care și-au iubit copilul întreaga lor viață chiar dacă nu au fost mereu prezenți și au comis greșeli. Într-o seară, însă, se vede de la distanță o persoană apropriindu-se de casa lor, acesta era Christopher. Bucuria părinților a fost una de nedescris precum și cea a băiatului, împăcat de a fi din nou alături de părinții pe care acum îi iertase.

De menționat accentul care în film este pus pe credință, faptul de exemplu că în fiecare seară băiatul își făcea rugăciunea în care îi pomenea pe toți apropriații săi precum și faptul că părinții mereu își întrebau copilul dacă acesta se închinase înăinte de a merge la somn. De asemenea este descrisă drama omului modern care, neștiind să dea justa valoare lucrurilor din viața sa, învață să le prețuiască doar atunci când riscă să le piardă sau când este prea târziu.

Un film, așadar, unde vine pus bine în evidență ceea ce își dorește și de care are cel mai mult nevoie un copil, de proprii părinți și de dragostea dintre aceștia.

Citește mai mult

Colindătorii Nepsis în preajma sărbătorilor de Crăciun

Ca în fiecare an, cu ocazia sfintelor sărbători de Crăciun, tinerii din Frăția Nepsis - au mers să colinde în diferite locații din Lazio dând astfel continuitate tradiției românești de-a prevesti nașterea Domnului prin cântecele strămoșești.

Astfel, pe 10 decembrie, la doar câteva zile după ce-l prăznuim pe Sfântul Nicolae, tinerii s-au deplasat la Auditorium del Seraphicum din Roma la invitația Episcopiei Române Ortodoxe a Italiei, Accademia di Romania și Ambasada Română la Roma. Cele trei instituții au fost organizatorii unui extraordinar concert la care au participat colindători din mai multe comunități românești din centrul Italiei. În cadrul evenimentului nepticii din Civitavecchia au încântat publicul atât cu notele colindei italiene, “O Albero“, cât și prin colinde extrase din tradiția moldovenească precum „La poartă la Ștefan Vodă”, „Colo sus mai sus de soare” și „Toată obștea creștineasca“, primind numeroase aprecieri din parte publicului.

A fost pentru prima oară când, ca Nepsis, am mers într-o asemenea locație de prestigiu, și cu toții am rămas frumos impresionați să vedem câtă muncă și profesionalism a fost depus pentru acest eveniment ce-a strâns laolaltă românii din Roma și cu câtă dragoste am putut fi ascultați de către public, considerând că suntem un cor tânăr cu multe imperfecțiuni în mod diferit de alții mai pricepuți care ne-au precedat.

Dar noi nu ne-am oprit aici, căci locațiile care ne așteaptau să le colindăm erau multe. Astfel pe 23 decembrie, cum este obiceiul de aproape un deceniu, colindătorii noștri au mers la Catedrala din Civitavecchia “Sfântul Francisc din Assisi” la anualul concert al așaziselor “Pastorelle”. Cu ocazia acestui concert, nu doar că am vrut să încântăm credincioșii italieni prezenți cu farmecul colindelor ortodoxe cât și să le aducem la cunoștință tradițiile românești, motiv pentru care atât băieții cât și fetele din cor au îmbrăcat straiele populare. Este mereu o plăcere să cântăm la Catedrala din oraș, dar în primul rând este o onoare să reprezentăm comunitatea română din Civitavecchia si ortodoxia.

Ziua următoare, pe 24 decembrie, ne-am strâns din nou împreună și am continuat să colindăm rude, prieteni și cunoștințe la Civitavecchia, Santa Marinella, Santa Severa și Tolfa. Gazdele, multe așteptându-ne până noaptea târziu, ne-au întâmpinat de fiecare dată cu multe bunătățuri, toate de post, precum prăjitura negreasă, turta cu julfă, senvișuri, ciocolată caldă și care mai de care. Și de această dată repertoriul de colinde nu a fost mai prejos decât la concerte astfel s-au cântat colinde tradiționale, precum „Deschide ușa creștine” sau „O ce veste minunată”, dar și colinde relativ noi sau nu prea cunoscute precum „Bună seara gazdă aleasă”, „Imbucurate om bun” sau „Iată vin colindătorii”. N-au putut lipsi zurgălăii, la fel și voia bună.

Este un lucru minunat sa menții o tradiție așa frumoasa cum este colindatul, vestind Nașterea Domnului Nostru Isus Hristos. Mersul cu colinda nu este doar o activitate exterioară în care se cantă, ea în primul rând este un lipici sufletesc și duhovnicesc care ne unește mai întâi de toate cu Dumnezeu.

Binențeles nu au putut lipsi colindetele nici de la Parohia noastră, răsunând în ziua Sfântă a Crăciunului, pe 25 decembrie. Aici, Părintele a primit pe toți colindătorii dăruindu-le tuturor colaci, dulciuri și o minunată predică cu învățături prețioase.

Citește mai mult

Pelerinaj la moaștele Sfântului Niculae, la Bari

În zilele 2 şi 3 decembrie, o delegație a Frăției Nepsis - Civitavecchia s-a deplasat la Bari în pelerinaj la Catedrala Sfântului Nicolae, lăcaș care păstrează și în ziua de azi moaştele sfântului.

În drum spre Bari, totodată, am profitat pentru a face mici popasuri în locurile sacre pe care le întâlneam în cale. Astfel în prima zi ne-am oprit la Abația di Montecassino. Mănăstirea a fost întemeiată în anul 529, pe locul unei foste fortărețe romane "Municipium vom castium", de Sfântul Benedict din Nursia. Aici se află dealtfel și moaștele Sfântului Benedict şi ale Sfintei Scolastica. Pelerinajul a continuat mai apoi la mănăstirea Buna Vestire din localitatea Mirabela-Eclano, unde la biserica ortodoxă română locală l-am întâlnit pe părintele Nicodim care ne-a împărtășit cuvinte folositoare în viața duhovnicească de zi cu zi.

A doua zi, am ajuns în sfârșit la Bari, unde, după ce am mers la slujba de dimineață la biserica ortodoxă "Sfânta Treime", care ospitează icoana făcătoare de minuni a Sfântului Nicolae, ne-am îndreptat spre centrul oraşului care adăpostește renumita Catedrală a Sfântului Nicolae, costruită în sec. al XII-lea pentru a păstra moaștele Sf. Nicolae, furate din Mira Lichiei (astăzi localitatea Demre aflată în sudul Turciei de astăzi) de un grup de marinari baresi.

Construcția Catedralei (Basilica di San Nicola, în limba italiană) a început în anul 1089 şi s-a încheiat în anul 1197. Catedrala Sfantul Nicolae este o biserică sudică a Italiei, ce păstrează o importanță deosebită pentru Europa şi întreaga lume creștină.

Pelerinajul a continuat spre peștera Sfântului Arhanghel Mihail de pe Muntele Gargano, unde a avut loc apariția Sfântului Mihail. De altfel, puțini știu că în calendarul ortodox, în data de 6 septembrie, este sărbătorită minunea de la Gargan, alături de preaslăvita minune a arhanghelului Mihail de la Colose (Turcia). Apărând de mai multe ori în vremea Vechiului Testament şi fiind considerat de către sfinții părinți ca fiind cel care a mers înaintea israeliților în timpul exodului, ziua sub forma unui stâlp de nor iar noaptea sub forma unui stâlp de foc, aratându-le drumul spre Țara Canaanului, Sfântul Arhanghel Mihail, conducătorul cetelor cereşti, se arată acum ca fiind ajutătorul în mod egal nu doar a celui care fusese poporul ales ci şi al celorlalte neamuri, pregătindu-le pentru Împărăția lui Dumnezeu.

Pelerinajul s-a încheiat cu o ultimă deplasare spre San Giovanni Rotondo, orășelul care adăpostește pe San Pio.

Citește mai mult

Congresul Nepsis 2017 - a 2-a recenzie

Cu ocazia împliniri celui de-al 9-lea an de la înființarea frătiei Nepsis Italia, cu binecuvântarea IPS Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale, pe data de 6 Decembrie 2017 a avut loc Congresul Nepsis în locația Sactuarului Divino Amore din capitala Italiei.

În această zi s-au strâns mulți dintre tinerii din comunitatea ortodoxă română din Italia de prin toată peninsula pentru a petrece împreună o zi senină si folositoare de suflet aniversând înființarea Frăției Nepsis.

Congresul a început la orele 12:00 cu o tombola la care toti participanții, mici și mari, au potut câștiga diferite obiecte folositoare, inclusiv premii speciale. Întretimp s-a desfășurat de asemenea “Master Cake”, un concurs de gătit dulciuri de post. Ulterior, a avut loc o conferință unde Parintele și Profesorul Vasile Gavrilă a vorbit despre lucrurile folositoare atât rolului de tânăr cât si celui care îi vin copilului si al adultului.

Personal, au avut mult impact urmatoarele fraze:

- „nu Dumnezeu se ia dupa gps, ci gps-ul se ia dupa Dumnezeu asa cum toate lucrurile lumi”

- „A fi domn e o intamplare, a fi om e lucru mare!”

La fel de impresionantă a fost și următoarea cuvântare despre prunci:

A fi copil înseamnă a avea cel mai mare statut pe care omul ar putea să-l aibă. Aceast concept îl regăsim în diferite cuvinte spuse de Mântuitorul. În capitolul XVIII din Sf. Evanghelie după Matei IIsus Hristos spune apostolilor Săi urmatoarele cuvinte: „De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor” și „Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor”.

Cuvântul Părintelui s-a conclus cu mai multe întrebări puse de către tineri și de părinții acestora.

Mai apoi s-a desfășurat concertul de colinde ale tinerilor veniți din diferitele parohii, terminand cu colindele doamnei preotese Iustina Irimia Cenuşă sosită tocmai din Botoşani împreună cu sotul său părintele Teodor Cenuşă.

Spre final au fost înmânate premiile speciale de la tombola cât și premiile pentru câstigătorii de la “Master Cake”. iar după ce împreună cu toții am cântat un colind,  primind binecuvantarea Înaltpreasfinţitului Siluan, cu bucurie in suflet ne am intors fiecare la casele nostre

Marta

Citește mai mult

Congresul Nepsis 2017 [recenzie]

După cum a devenit obicei în preajma aniversarului Frăției Nepsis - Italia, în fiecare an este organizat un congres care chiamă la adunare pe tinerii ortodocși din parohiilor românești de pe tot cuprinsul peninsulei italiene.

Astfel și parohia noastră din Civitavecchia a participat printr-o delegație la acestă întrunire care promitea încă dinăintea evenimentului o atmosferă curată de însuflețire cu nouă sevă de spiritualitate și de românism.

Programul congresului a fost unul pe măsura așteptărilor, prevăzând mai multe activități precum o tombolă, un concurs de gătit prăjituri de post numit ”MasterCake”, o conferință pe tema familiei și un concert de colinde.

Dincolo de privilegiul de-al avea pe prezentatorul concertului de colinde provenind din rândurile noastre, Frăția Nepsis din Civitavecchia a mai contribuit cu voluntari la staff-ul organizatoric al congresului și în calitate de participant, a luat parte atât la concertul în program cât și la concursul ”MasterCake”.

Concertul de colinde, prilej de întâmpinarea a Naștereii Domnului cu urări și cântece, a fost pentru noi nepticii din Civitavecchia, și cu foarte multă probabilitate și pentru celelalte parohii, încoronarea a mai multor întruniri și repetiții serale, în ciuda ore târzii și a multora dintre angajamentele zilnice a lumii moderne care tind să rupă individul de comunitate într-un stil de viață finalizat exclusiv la satisfacerea de nevoi a propriului „eu”. Astfel, în fața atomizării societății actuale și a deșertului spiritual imperant, repetițiile de colinde, precum întâlnirile periodice Nepsis, contribuie la cultivarea sensului de comunitate dar mai ales a frumosului.

Nu au lipsit nici momente de reflecții precum conferința ținută de pr. prof. dr. Vasile Gavrilă din București care a înfruntat delicata temă a familiei tradiționale în vremurile actuale. Familia ca nucleu organic și încât comunitate, reprezintă la scară mică idea care într-o ordine mai mare este reprezentată de Biserică. Familiile solide și sănătoase, întemeiate pe adevăratul și sacrul semnificat duhovnicesc care ele reprezintă, sunt evidentul reflex a unei Biserici care servește ca ghid permițând poporului său să vadă în ea fructele sacrificiilor cotidiene. Astfel, familia nu este o simplă banală ‘celulă a societății’ în care ne naștem și în care creștem, așa cum este descrisă în sociologie, ci mai ales ‘celula vie a Bisericii’. Prin urmare, familia creștină opune absolutizării relației și caracterului vieții „private”, burgheze, la care ne obișnuiește societatea modernă, o dimensione spirituală și de dăruire de sine în care fiecare rol (tata, mama și copiii) își are rostul și vocația sa.

Congresul Nepsis a fost unul cu adevărat instructiv din mai multe puncte de vedere, chiar și prin aspectele care ar putea părea mai superflue. Apelul sever la liniște în cursul conferinței al Preasfințitului Siluan, precum un părinte își ceartă copii, la fel ca și rigoarea preoților în organizarea congresului prin coordonarea tuturor voluntarilor amintește de cuvintele scriitorului Antoine de Saint-Exupéry în Citadela: „mi-am dat seama că valoarea civilizației nu se întemeiază pe calitatea alimentelor, ci pe cea a exigenței și a fervorii în muncă. Această valoare nu este dată de posesiune ci de dăruirea de sine”. Locația evenimentului, Santuario della Madonna del Divino Amore, pe de altă parte, ne amintește cum unica cheie de boltă pentru o adevărată integrare, în respectul obiceiurilor locale, a specificităților fiecăruia și a comunelor rădăcini europene creștine nu poate decât să fie Dumnezeu.

Evenimentul s-a încheiat cu un concert al preotesei Iustina Cenușă și al soțului său, originari din Botoșani, care după ce au încălzit inimile celor prezenți prin vociile lor, au reușit să implice toată lumea în a cânta la unison o colindă tradițională, un auspiciu la unire și la bună înțelegere între toți cei cu inimă română.

Citește mai mult