Conferința ”Rănit din dragoste de Cruce” [recenzie]

   În duminica Sfintei Cruci, la parohia “Nașterea Maicii Domnului” din Roma, am avut prilejul să participăm la întâlnirea cu Părintele Constantin Sturzu, care a susținut conferința cu titlul “Rănit din dragoste de Cruce”, din cadrul evenimentului “Serile filocalice Nepsis”.

   Iisus Hristos prevestește suferințele pe Cruce în diverse momente, dar cei ce ascultă cuvântul de învățătură al Mântuitorului se smintesc “întru El” din pricina neînțelegerii complete al planului dumnezeiesc pentru mântuire. Însuși apostolul Petru devine prilej de sminteală din necunoștință, dar și din grija și dorința de a-L proteja. Hristos, din moment ce alege sa facă voia Tatălui, neavând nevoie de scutul uman, îi învăță pe Apostoli să folosească “sabia Cuvântului” și să lepede haina “omului vechi” pentru a se îmbrăca cu “omul cel nou” întru Hristos.

   Moartea pe Cruce e un fel de moarte prin spânzurare destinată celor mai răi și mai nemernici, iar cel spânzurat, nemaiavând forță de a împinge din picioare să poată respira, moare prin asfixiere. Sfinții Părinți relatează în Sfânta Scriptură că Hristos mai întâi își strigă moartea plecându-și capul și apoi își dă duhul, deși orice om mai întâi moare și-apoi îl pleacă.

   În prim-plan reiese durerea și suferința pentru că nu realizăm ceea ce Mântuitorul a făcut pentru noi, plecând de la ideea de Dumnezeu care Se întrupează și Se naște într-o iesle sărăcăcioasă, până la ideea de a fi căutat, prins de soldați și pironit pe Cruce.

   Iisus Hristos în iconografia Ortodoxă nu este reprezentat cu trupul plin de sânge sau chipul frânt de durere, ci doar cu rănile pricinuite de piroane și de sulița ostașului în coasta stângă, în urma căreia țâșnește apă și sânge (Apa Botezului și Sângele Euharistic), prin care primim Viață, iertare și iubire.

   Semnul Sfintei Cruci pe care îl facem este mărturisirea biruinței lui Hristos asupra morții și diavolului. De asemenea, semnul Sfintei Cruci are o conotație profundă: pe frunte “în numele Tatălui”, pe pântece și pe umărul drept “al Fiului”, apoi pe umărul stâng “și al Sfântului Duh”, reprezentând Sfânta Treime. Mai pe înțelesul tuturor, Tatăl pogoară pe pământ prin Fiul Său, Care, după moarte și Înviere, Se Înalță la Ceruri, unde șade de-a dreapta Tatălui.

   Fiecare atribuie Sfintei Cruci o semnificație diversă ponderat la cât percepem din Sfânta Evanghelie.

   Părintele Constantin Sturzu ne îndeamnă să mărturisim Crucea, trăind o continuă priveghere și ținând cont atât de relația noastră sufletească cu Dumnezeu cât și de cea cu aproapele, căci cine iubește și se jertfește pentru fratele său “rămâne în lumină”.

   Mulțumim Părintelui pentru cuvintele folositoare.

             Elena Andreea Constantin

Citește mai mult

„La revedere Christopher Robin” [recenzie]

”La revedere Christopher Robin” este un film despre viața lui Alan Alexander Milne, autorul faimoaselor povești a lui Winnie the Pooh, inspirate de fiul său Christhoper Robin Milne. O peliculă care deschide o fereastră inedită asupra delicatei relații dintre autor și fiul său, ale cărui jucării au fost la baza ideării lumii magice a lui Winnie the Pooh.

Întreaga familie Milne, incluziv bona cu care Christopher are o legătură aproape mai strânsă decât cu propria mamă, este implicată în succesul personajului animat, ale cărui povești aduc speranță nu doar Angliei, ci întregii lumi abia ieșită din drama Primului Război Mondial, evenimente la care și autorul Alan Alexander participase rămânând profund semnat cu traume psihologice.

Cu timpul, însă, pierzându-se din vedere rostul instrumental al cărților despre Winnie the Pooh, și cu ochii lumii constant asupra sa, Christopher ajunge victima succesului tatălui său, începând să se simtă precum un obiect folosit și abandonat, fără a mai reuși să se bucure de o copilărie normală ca toți cei de vârsta lui, fiind mereu ocupat în interviuri și la diferitele apariții în sânul evenimentelor importante.

Un film minunat și emoționant așadar care, prin contrast, te readuce într-o lume a copilăriei pe care mulți am uitat-o sau de care alții, din nefericire, nu au avut parte.

Filmul povestește despre doi părinți care, din nefericire, nu prea au fost prezenți în viața singurului lor copil dar cu timpul aceasta avea să se schimbe. Cartea, inițial fusese scrisă pentru și la cererea lui Christopher, dar acesta dorise una doar pentru el nu și pentru întreaga lume. Momentul în care tatăul său realizează că fiul nu mai era fericit era prea târziu, deși încetase de a mai scrie cărți despre Winnie the Pooh, Christopher ajunsese de acum la vârsta adolescenței păstrând amintirile suferinței de pe urma succesului personajului animat. Toți se raportaul la el ca prietenul uman a lui Winnie the Pooh din cărți, neexistând de fapt încât persoană pentru ceilalți.

Ajunși în pragul celui de Al Doilea Război Mondial, Christopher se înscrie în cadrul armatei și pleacă pe front. La distanță de timp părinții primesc o veste neașteptată: Christopher fusese dat dispărut, exista posibilitatea să fi căzut în lupte. În acel moment se observă o schimbare radicală din partea celor doi părinți, care nu fără regrete, sufereau gândindu-se la posibilitatea de a nu-l mai vedea pe propriul lor fiu, doi părinți care și-au iubit copilul întreaga lor viață chiar dacă nu au fost mereu prezenți și au comis greșeli. Într-o seară, însă, se vede de la distanță o persoană apropriindu-se de casa lor, acesta era Christopher. Bucuria părinților a fost una de nedescris precum și cea a băiatului, împăcat de a fi din nou alături de părinții pe care acum îi iertase.

De menționat accentul care în film este pus pe credință, faptul de exemplu că în fiecare seară băiatul își făcea rugăciunea în care îi pomenea pe toți apropriații săi precum și faptul că părinții mereu își întrebau copilul dacă acesta se închinase înăinte de a merge la somn. De asemenea este descrisă drama omului modern care, neștiind să dea justa valoare lucrurilor din viața sa, învață să le prețuiască doar atunci când riscă să le piardă sau când este prea târziu.

Un film, așadar, unde vine pus bine în evidență ceea ce își dorește și de care are cel mai mult nevoie un copil, de proprii părinți și de dragostea dintre aceștia.

Citește mai mult