”La revedere Christopher Robin”
este un film despre viața lui Alan
Alexander Milne, autorul faimoaselor povești a lui Winnie the Pooh, inspirate de fiul său Christhoper Robin Milne. O peliculă care deschide o fereastră
inedită asupra delicatei relații dintre autor și fiul său, ale cărui jucării au
fost la baza ideării lumii magice a lui Winnie
the Pooh.
Întreaga familie Milne, incluziv
bona cu care Christopher are o legătură aproape mai strânsă decât cu propria
mamă, este implicată în succesul personajului animat, ale cărui povești aduc
speranță nu doar Angliei, ci întregii lumi abia ieșită din drama Primului
Război Mondial, evenimente la care și autorul Alan Alexander participase
rămânând profund semnat cu traume psihologice.
Cu timpul, însă, pierzându-se din
vedere rostul instrumental al cărților despre Winnie the Pooh, și cu ochii lumii constant asupra sa, Christopher
ajunge victima succesului tatălui său, începând să se simtă precum un obiect
folosit și abandonat, fără a mai reuși să se bucure de o copilărie normală ca
toți cei de vârsta lui, fiind mereu ocupat în interviuri și la diferitele
apariții în sânul evenimentelor importante.
Un film minunat și emoționant
așadar care, prin contrast, te readuce într-o lume a copilăriei pe care mulți
am uitat-o sau de care alții, din nefericire, nu au avut parte.
Filmul povestește despre doi
părinți care, din nefericire, nu prea au fost prezenți în viața singurului lor
copil dar cu timpul aceasta avea să se schimbe. Cartea, inițial fusese scrisă
pentru și la cererea lui Christopher, dar acesta dorise una doar pentru el nu
și pentru întreaga lume. Momentul în care tatăul său realizează că fiul nu mai
era fericit era prea târziu, deși încetase de a mai scrie cărți despre Winnie the Pooh, Christopher ajunsese de
acum la vârsta adolescenței păstrând amintirile suferinței de pe urma
succesului personajului animat. Toți se raportaul la el ca prietenul uman a lui
Winnie the Pooh din cărți, neexistând de fapt încât persoană pentru ceilalți.
Ajunși în pragul celui de Al
Doilea Război Mondial, Christopher se înscrie în cadrul armatei și pleacă pe
front. La distanță de timp părinții primesc o veste neașteptată: Christopher
fusese dat dispărut, exista posibilitatea să fi căzut în lupte. În acel moment
se observă o schimbare radicală din partea celor doi părinți, care nu fără
regrete, sufereau gândindu-se la posibilitatea de a nu-l mai vedea pe propriul
lor fiu, doi părinți care și-au iubit copilul întreaga lor viață chiar dacă nu
au fost mereu prezenți și au comis greșeli. Într-o seară, însă, se vede de la
distanță o persoană apropriindu-se de casa lor, acesta era Christopher. Bucuria
părinților a fost una de nedescris precum și cea a băiatului, împăcat de a fi
din nou alături de părinții pe care acum îi iertase.
De menționat accentul care în
film este pus pe credință, faptul de exemplu că în fiecare seară băiatul își
făcea rugăciunea în care îi pomenea pe toți apropriații săi precum și faptul că
părinții mereu își întrebau copilul dacă acesta se închinase înăinte de a merge
la somn. De asemenea este descrisă drama omului modern care, neștiind să dea
justa valoare lucrurilor din viața sa, învață să le prețuiască doar atunci când
riscă să le piardă sau când este prea târziu.
Un film, așadar, unde vine pus
bine în evidență ceea ce își dorește și de care are cel mai mult nevoie un
copil, de proprii părinți și de dragostea dintre aceștia.
0 Comentarii:
Posta un commento