Marea dramă a păcatului

Marea dramă a păcatului, cea care provoacă multă suferință, este faptul că din cauza sa de acum înăinte ne vom dărui mai puțin, sau ne vom dărui rău, putând să oferim doar rămășițele ruinate de noroiul indelebil. Acum, a iubi înseamnă a te dărui, și a te dărui înseamnă a te dărui tot. Pedeapsa de vinovăție este durerea de a fi călcat în picioare propria iubire și de a fi redus posibilitățile de a iubi-bine. Ai vrea atunci să-ți lacerezi propriul corp, mâinile, ochii, forțele care vibrează în orele de slăbiciune, de abjecție. Prea târziu: s-a iubit-rău.

Ai vrea să plângi toate lacrimile. Dar, în ciuda tuturor încercărilor, nu vei mai putea recupera ceea ce a fost irosit. Ziua căderii, în ciuda pocăinței și iertării, va rămâne gaura neagră în care bunuri inefabile se vor scufunda pentru totdeauna.

Vei mai putea iubi, apoi, cu atâta ardoare precum vei dori, dar nu se va mai recrea niciodată puritatea pierdută, nici partea cea mai frumoasă a iubirii care a fost atunci distrusă. Această iubire ar fi putut crește mai mult.

Ceea ce se va încerca din nou să se ofere în ceasul în care va apărea Iubirea adevărată va purta, orice s-ar face, teribilul semn. Din acest motiv, a fi profanat dăruirea de sine provoacă suferință până la sfârșitul vieții în inima care are sete de Absolut.

Atunci când s-a cunoscut această durere al ireparabilului, s-ar vrea depășirea posibilităților propriei inimi, astfel încât vreo stea de iubire, ruptă celor mai elevate înălțimi, să reușească să compenseze ceea ce căzu în paludă și în umbră.

Tradus din ”Militia, de Léon Degrelle” 

Citește mai mult

Tabăra-pelerinaj NEPSIS în România

  Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale, un mic grup de tineri ne-am strâns pentru a participa la tabăra-pelerinaj NEPSIS din România în perioada 20-31 iulie, însoțiți de Părintele Iulian Nistea de la Paris.

  Itinerarul nostru a cuprins tabăra Nemțișor din Poiana Bucuriei de lângă Mănăstirea Neamț, cât și o parte din tabăra internațională de la Mănăstirea Oașa din județul Alba. 

  Tema taberei Nemțisor de anul acesta a fost "Sfânta Liturghie-izvorul vieții veșnice, în jurul căreia s-au concentrat predicile de la Sfintele Liturghii, atelierele cu preoții moderatori și conferința Preasfințitului Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord.

  Sfinția sa ne-a îndemnat să participăm la Sfintele Liturghii în mod conștient și asumat, să ne curățim simțirile sufletești și să ne umplem de Hristos pentru a putea da o bună mărturie cu timp și fără timp celor din jurul nostru prin fapte bune, dialoguri, povețe cu tact și mai ales prin rugăciune.

  O deosebită importanță o are Liturghia de după Liturghie, cuvântul ascultat la Liturghie și predat celor pe care îi întâlnim în drumul nostru spre casă și celor de acasă care nu au reușit să ajungă la biserică. Acest cuvânt capătă o conotație frumoasă în momentul în care este interiorizat și redat printr-o purtare cuviincioasă și smerită, o atitudine voioasă și cuvinte blânde. Astfel omul devine pildă vie pentru cei din jur.

  Părintele Arhimandrit Nicodim de la Mănăstirea Bucium ne-a sfătuit să fim atenți la valorile trecătoare și netrecătoare ale acestei lumi și să ne împărtășim cât mai des cu putință cu Sfântul Trup și Sânge al lui Hristos pentru dobândirea Veșniciei.

  La Oașa am încercat să ne integrăm în programul obștii Sfintei mănăstiri participând în mod activ la Sfintele slujbe, ascultări și dialoguri duhovnicești.

  Înaltpreasfințitul Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord ne-a sădit în inimă trei cuvinte importante: frățietate, dragoste și unitate, însușiri ce ar trebui să definească românul de pretutindeni. Identitatea românească creștin ortodoxă este o pecete indelebilă a sufletului și a trupului, care e necesar să o menținem deschisă pentru a fi îmbogățită de persoanele întâlnite pe Cale. În același timp și noi suntem chemați să împărtășim darurile primite de la Duhul Sfânt, pentru că doar punându-le în slujba aproapelui primim foloase duhovnicești.

  La sfârșitul taberei grupul nostru a continuat un scurt pelerinaj la mănăstirile din județul Alba, precum Mănăstirea Râmeț, Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci de la Lupșa, Schitul Sfânta Cuvioasa Parascheva din Câmpeni (cel mai vechi așezământ monahal din județul Alba) și Mănăstirea Sfântul Ilie din comuna Albac. 

  Am avut bucuria și onoarea de a afla de-a lungul unor dialoguri de suflet mai multe informații despre viețile monahului Arsenie Praja de la Manăstirea Crasna din satul Schiulești (Prahova) și a cuviosului Gherontie.

  Ultima etapă a fost orașul Alba unde am vizitat Cetatea și Muzeul de Istorie, iar ziua următoare fiecare s-a întors acasă cu un bagaj duhovnicesc înfloritor.

  Dăm slavă lui Dumnezeu pentru harul dobândit în această tabără și nădăjduim să răspândim la rândul nostru lumina lui Hristos celor ce ne calcă pragul inimii. 

    Mărturiile pelerinilor:

• "Pentru mine pelerinajul NEPSIS este o experiență extraordinară care nu te lasă indiferent! Credința și prietenia sunt puse pe primul plan în taberele parcurse: în acest fel îți poți face prieteni care împărtășesc aceleași valori și idealuri. Mănăstirile și priveliștile admirate sunt minunate și de neuitat. Acest pelerinaj este o redescoperire autentică a plaiului natal de către diasporă. Îi mulțumesc Părintelui Iulian pentru deosebita implicare și organizare a pelerinajului!" Felicia, 20 ani.
• Am găsit oaza mea de liniște care îmi bucură sufletul zi de zi și sfătuiesc pe cei care doresc să îl regăsească pe Dumnezeu sau să își întărească legătura cu El să deschidă larg inimile pentru a putea asculta chemarea Duhului Sfânt." Alexandru, 27 ani.
• Această tabără mi-a oferit posibilitatea de a cunoaște tineri care gândesc la fel ca mine. Pe parcursul celor zece zile m-am simțit minunat cu grupul nostru, dar am legat noi prietenii și cu alți tineri de peste hotare. Am avut de asemenea ocazia să văd cum se înfiripă o frumoasă poveste de dragoste în Dumnezeu de la care nădăjduiesc să văd roade bune cât de curând. Tabăra aceasta a fost o experiență deosebită pentru mine și mă bucur că am participat." Ana-Maria, 16 ani.
• "Sunt infinit recunoscătoare Bunului Dumnezeu pentru darurile primite în această tabără, bucuria care îmi mângâie și îmi liniștește sufletul, oamenii minunați, cuvintele frumoase și deosebite care au lăsat negreșit un semn adânc. Aceste tabere sunt  șanse de întâlnire cu tine însuți și cu Însuși Dumnezeu, te ajută să îți reorientezi pașii, mintea și inima către icoana lui Hristos." Andreea, 27 ani. 

Autor: Elena Andreea Constantin

Citește mai mult

Dumnezeu nu este democratic

„Să nu uităm că în rai, deși viețuiesc miliarde de miliarde de îngeri, sfinți, drepți și cuvioși, există o singură opinie și o singură voință. Iar când rostim rugăciunea domnească, atunci când ajugem la ”facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ”, să cercetăm ca tot cugetul nostru să fie în voia lui Dumnezeu. Altfel spus, părerile noastre să fie aceleași cu părerile lui Dumnezeu... despre orice”.

Din ortodoxiatinerilor.ro

Citește mai mult

21 iunie | Solstițiul de vară și noaptea sânzienelor

Pe data de 21 iunie este momentul solstițiului de vară, ce marchează începutul verii astronomice în emisferă nordică, această zi fiind cea mai lungă din an, urmată de cea mai scurtă noapte a anului. Din cele mai vechi timpuri, în preajmă acestui eveniment astronomic, în mai toate colțurile lumii, diverse popoare sărbătoresc atotputernicia Soarelui.

Celebrările și tradițiile europene legate de solstițiul de vară își găsesc originile încă din perioadă precreștina. Unele popoare țin aceste ritualuri pe data de 21 iunie, chiar dacă în unele zone ale globului aceasta nu este cea mai lungă zi, iar altele pe 24 iunie, ziua solstițiului din antichitatea Imperiului Roman. În creștinism, în ziua de 24 iunie, atât Biserică Ortodoxă, cât și cea Catolică prăznuiesc nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Nu întâmplător, pe măsură ce creștinismul s-a răspândit tot mai mult, sărbătoarea păgâna a Sânzienelor a început să se contopească cu cea creștină. Astfel, nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, cel numit în cărțile religioase "Luceafărul" sau "Înaintemergătorul", pregătește venirea Mântuitorului, cea a lui Iisus Hristos, așa cum noaptea solstițiului de vară marchează începutul verii, al "nașterii" Soarelui.

Mircea Eliade a abordat chestiunea semnificațiilor solstițiului de vară în diverse ocazii.. După ce ne reamintește că trăim într-un cosmos viu, Eliade pledează pentru nevoia omului modern de a trăi în armonie cu ritmurile cosmice. Remarcând faptul că omul contemporan a devenit un ignorant ce nu iși mai structureaza viața în conformitate cu pulsul naturii, Eliade vorbește de insemnătatea solstițiului de vară în existența celor vechi. Savantul precizează că, în societățile agricole, "sărbătorile câmpenești încep când se apropie soarele de echinox, dansurile țin până în noaptea Sfântului Ioan - miezul verii - și că tot atunci se logodesc perechile. Viața omului ține pasul soarelui. Și dragostea crește o dată cu patrarul lunii".

 "Unii spun că în noaptea această, exact la miezul nopții, se deschid cerurile. Nu prea înțeleg cum s-ar putea deschide, dar așa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Probabil că se deschid numai pentru cei care știu cum să le privească..." (Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene) 

România, 24 iunie, Sanzienele sau Drăgaică 

Denumirea de "sânziene" împletește trei elemente strâns legate între ele. Primul se referă la zânele, de obicei bune, active în noaptea de 23 spre 24 iunie, adică noaptea Sânzienelor; al doilea este reprezentat de florile galbene ce înfloresc în preajmă zilei de 24 iunie, flori având importante atribute magice. Ultimul element vizează chiar sărbătoarea de pe 24 iunie, sărbătoare numită, mai ales în sudul României, și Drăgaică.

În folclorul românesc, Sanzienele sunt niște fete foarte frumoase, care trăiesc îndeosebi prin păduri sau pe câmpii și colindă nevăzute de ochiul profan. La origine, cuvântul este format din alăturarea "sân" (sfânt) și "zâna". Sunt socotite zâne ale câmpului, dând puteri deosebite florilor și buruienilor, astfel încât acestea, în preajma sărbătorii de pe 24 iunie, devin plante de leac.

În ajun de Sânziene, seara, fetele de măritat și flăcăii se întâlnesc. Băieții construiesc ruguri, aprind făclii și le învârt în sensul mișcării soarelui, strigând:"Du-te, Soare, vino, Lună/ Sânzienele îmbună,/ Să le crească floarea-floare,/ Galbenă, mirositoare,/ Fetele să le adune,/ Să le prindă în cunune,/ Să pună la pălărie,/ Floare pentru cununie,/ Babele să le rostească,/ Până-n toamnă să nuntească."

Sărbătoarea Sânzienelor era pentru tinerele fete și un prilej de a afla când și cu cine se vor mărita. Cununile bărbaților, împletite în formă de cruce, și cele ale fetelor, în formă de cerc, sunt aruncate pe casă. Dacă coronițele se opresc pe acoperiș, e semn de nuntă, iar dacă nu, cel ursit mai trebuie așteptat.

În noaptea ce urmează, femeile măritate pornesc spre locuri știute doar de ele, pentru a aduna ierburi de leac și descântece. Se spune că în această noapte zânele umblă pe pământ și împart rod holdelor, dar și femeilor căsătorite, înmulțesc animalele, vindecă bolile, apără recoltele de grindină sau alte năpaste venite din ceruri.

În același timp, magia își "celebrează" străvechile ritualuri ale nopții. Vrăjitorii și magicienii cei mai iscusiți folosesc, în aceste ore întunecate, incantații, adevărate chei tainice pentru a deschide porțile dintre noi și celelalte lumi paralele, părăsind limitele timpului "profan", accesibil oricui, pentru a păși în dimensiunea timpului "sacru", nepământean, care permite accesul la miraculos și magic, în toate sensurile lor.

Sursa: asociatiaculturaladacia.blogspot.com 

Citește mai mult

18 mai, Roma | Marcia per la Vita 2019

Sabato 18 Maggio 2019
Partenza “Marcia per la Vita”
Ore 14:00 – Ritrovo a Piazza della Repubblica
Ore 17:30 – Chiusura dell’evento a Piazza Venezia

La Marcia per la Vita è il segno dell’esistenza di un popolo che non si arrende e vuole far prevalere i diritti di chi non ha voce sulla logica dell’utilitarismo e dell’individualismo esasperato, sulla legge del più forte.

Con la Marcia per la Vita intendiamo:

1. affermare la sacralità della vita umana e perciò la sua assoluta intangibilità dal concepimento alla morte naturale, senza alcuna eccezione, alcuna condizione, alcun compromesso;
2. combattere contro qualsiasi atto volto a sopprimere la vita umana innocente o ledere la sua dignità incondizionata e inalienabile.

marciaperlavita.it

Citește mai mult

14 mai 1943 | 76 de ani de la primul bombardament anglo-american asupra orașului Civitavecchia

14 mai 1943, în jurul orei 15.15.
primul raid aerian asupra orașului Civitavecchia,
forțărețelor zburătoare americane le-au trebuit doar câteva minute dintr-o după-amiază aproape estivă pentru a lua viața la sute de concetățenii de-ai noștri și a mai multor soldați care așteaptau să se îmbarce în port, în jurul zonei Arsenalului.
Acea după-amiază a morții și a bombardamentelor ulterioare au zguduit profund orașul nostru.
Distrugerea centrului istoric a fost calculată într-o proporție apropiată de 80%

Tradus din “Obiettivo Civitavecchia 1943-1993

da Bollettino N° 8/9(17) della società Storica Civitavecchiese

Civitavecchia, așa cum era înăintea bombardamentelor Aliate.

    

Citește mai mult

Ansamblul „Jocul din Străbuni” | Proiect de redescoperire a jocului popular al nepticilor din Civitavecchia

La 3 octombrie 2017 se înființa în mod oficial ansamblul „Jocul din Străbuni”, luând astfel contur sinergia tinerilor neptici din Parohia ortodoxă din Civitavecchia care de mai mulți ani formau deja un grup de dansatori de muzică populară. Grupul s-a constituit spontan în cadrul Frăției Nepsis consolidându-se de-a lungul anilor datorită participării la mai multe evenimente, printre care amintim Festivalul Bucuriei de la Torino, la evenimentele organizate de Ambasada Română și de Accademia di Romania și binențeles la spectacolele organizate de Parohie, precum cele de Datini și Obiceiuri, cu ocazia anului nou.

Prin constituirea Ansamblului, tinerii care-l compun își dedică parte din timpul lor liber pentru a repeta împreună, trăind în comunitate și într-un climat de bucurie laolaltă cu ceilalți neptici. Astfel, adevăratul succes al ansamblului, nu sunt atât aplauzele obținute din cadrul spectacolelor, care nu pot decât să încânte, ci mai degrabă coeziunea și conștiința obținute în urma energiilor depuse care permit închegarea relațiilor dintre tinerii români ortodocși, într-o epocă care, pe zi ce trece, ne vrea tot mai înstrăinanți unul de altul, de Dumnezeu și de proprii strămoși. 

Cu timpul ni s-au alăturat și doi cantăreți foarte talentați, Emanuel Roșu și Bogdan Marius Toma, care încânta de fiecare data publicul cu melodiile lor. 

Ansamblul „Jocul din Străbuni” este așadar un proiect, deschis tinerilor doritori să se alăture, de redescoperire și de cultivare a jocului popular românesc prin prisma valorilor bisericii ortodoxe române. 

Slava Domnului pentru toate!

FESTIVALUL BUCURIEI, Torino, Finala, Iunie 2017

ZIUA PORTULUI POPULAR, Civitavecchia, 30 octombrie 2018

SPECTACOL DE DATINI ȘI OBICEIURI, Civitavecchia, ianuarie 2018

Citește mai mult