Conferința ”Rănit din dragoste de Cruce” [recenzie]

   În duminica Sfintei Cruci, la parohia “Nașterea Maicii Domnului” din Roma, am avut prilejul să participăm la întâlnirea cu Părintele Constantin Sturzu, care a susținut conferința cu titlul “Rănit din dragoste de Cruce”, din cadrul evenimentului “Serile filocalice Nepsis”.

   Iisus Hristos prevestește suferințele pe Cruce în diverse momente, dar cei ce ascultă cuvântul de învățătură al Mântuitorului se smintesc “întru El” din pricina neînțelegerii complete al planului dumnezeiesc pentru mântuire. Însuși apostolul Petru devine prilej de sminteală din necunoștință, dar și din grija și dorința de a-L proteja. Hristos, din moment ce alege sa facă voia Tatălui, neavând nevoie de scutul uman, îi învăță pe Apostoli să folosească “sabia Cuvântului” și să lepede haina “omului vechi” pentru a se îmbrăca cu “omul cel nou” întru Hristos.

   Moartea pe Cruce e un fel de moarte prin spânzurare destinată celor mai răi și mai nemernici, iar cel spânzurat, nemaiavând forță de a împinge din picioare să poată respira, moare prin asfixiere. Sfinții Părinți relatează în Sfânta Scriptură că Hristos mai întâi își strigă moartea plecându-și capul și apoi își dă duhul, deși orice om mai întâi moare și-apoi îl pleacă.

   În prim-plan reiese durerea și suferința pentru că nu realizăm ceea ce Mântuitorul a făcut pentru noi, plecând de la ideea de Dumnezeu care Se întrupează și Se naște într-o iesle sărăcăcioasă, până la ideea de a fi căutat, prins de soldați și pironit pe Cruce.

   Iisus Hristos în iconografia Ortodoxă nu este reprezentat cu trupul plin de sânge sau chipul frânt de durere, ci doar cu rănile pricinuite de piroane și de sulița ostașului în coasta stângă, în urma căreia țâșnește apă și sânge (Apa Botezului și Sângele Euharistic), prin care primim Viață, iertare și iubire.

   Semnul Sfintei Cruci pe care îl facem este mărturisirea biruinței lui Hristos asupra morții și diavolului. De asemenea, semnul Sfintei Cruci are o conotație profundă: pe frunte “în numele Tatălui”, pe pântece și pe umărul drept “al Fiului”, apoi pe umărul stâng “și al Sfântului Duh”, reprezentând Sfânta Treime. Mai pe înțelesul tuturor, Tatăl pogoară pe pământ prin Fiul Său, Care, după moarte și Înviere, Se Înalță la Ceruri, unde șade de-a dreapta Tatălui.

   Fiecare atribuie Sfintei Cruci o semnificație diversă ponderat la cât percepem din Sfânta Evanghelie.

   Părintele Constantin Sturzu ne îndeamnă să mărturisim Crucea, trăind o continuă priveghere și ținând cont atât de relația noastră sufletească cu Dumnezeu cât și de cea cu aproapele, căci cine iubește și se jertfește pentru fratele său “rămâne în lumină”.

   Mulțumim Părintelui pentru cuvintele folositoare.

             Elena Andreea Constantin

Citește mai mult

„La revedere Christopher Robin” [recenzie]

”La revedere Christopher Robin” este un film despre viața lui Alan Alexander Milne, autorul faimoaselor povești a lui Winnie the Pooh, inspirate de fiul său Christhoper Robin Milne. O peliculă care deschide o fereastră inedită asupra delicatei relații dintre autor și fiul său, ale cărui jucării au fost la baza ideării lumii magice a lui Winnie the Pooh.

Întreaga familie Milne, incluziv bona cu care Christopher are o legătură aproape mai strânsă decât cu propria mamă, este implicată în succesul personajului animat, ale cărui povești aduc speranță nu doar Angliei, ci întregii lumi abia ieșită din drama Primului Război Mondial, evenimente la care și autorul Alan Alexander participase rămânând profund semnat cu traume psihologice.

Cu timpul, însă, pierzându-se din vedere rostul instrumental al cărților despre Winnie the Pooh, și cu ochii lumii constant asupra sa, Christopher ajunge victima succesului tatălui său, începând să se simtă precum un obiect folosit și abandonat, fără a mai reuși să se bucure de o copilărie normală ca toți cei de vârsta lui, fiind mereu ocupat în interviuri și la diferitele apariții în sânul evenimentelor importante.

Un film minunat și emoționant așadar care, prin contrast, te readuce într-o lume a copilăriei pe care mulți am uitat-o sau de care alții, din nefericire, nu au avut parte.

Filmul povestește despre doi părinți care, din nefericire, nu prea au fost prezenți în viața singurului lor copil dar cu timpul aceasta avea să se schimbe. Cartea, inițial fusese scrisă pentru și la cererea lui Christopher, dar acesta dorise una doar pentru el nu și pentru întreaga lume. Momentul în care tatăul său realizează că fiul nu mai era fericit era prea târziu, deși încetase de a mai scrie cărți despre Winnie the Pooh, Christopher ajunsese de acum la vârsta adolescenței păstrând amintirile suferinței de pe urma succesului personajului animat. Toți se raportaul la el ca prietenul uman a lui Winnie the Pooh din cărți, neexistând de fapt încât persoană pentru ceilalți.

Ajunși în pragul celui de Al Doilea Război Mondial, Christopher se înscrie în cadrul armatei și pleacă pe front. La distanță de timp părinții primesc o veste neașteptată: Christopher fusese dat dispărut, exista posibilitatea să fi căzut în lupte. În acel moment se observă o schimbare radicală din partea celor doi părinți, care nu fără regrete, sufereau gândindu-se la posibilitatea de a nu-l mai vedea pe propriul lor fiu, doi părinți care și-au iubit copilul întreaga lor viață chiar dacă nu au fost mereu prezenți și au comis greșeli. Într-o seară, însă, se vede de la distanță o persoană apropriindu-se de casa lor, acesta era Christopher. Bucuria părinților a fost una de nedescris precum și cea a băiatului, împăcat de a fi din nou alături de părinții pe care acum îi iertase.

De menționat accentul care în film este pus pe credință, faptul de exemplu că în fiecare seară băiatul își făcea rugăciunea în care îi pomenea pe toți apropriații săi precum și faptul că părinții mereu își întrebau copilul dacă acesta se închinase înăinte de a merge la somn. De asemenea este descrisă drama omului modern care, neștiind să dea justa valoare lucrurilor din viața sa, învață să le prețuiască doar atunci când riscă să le piardă sau când este prea târziu.

Un film, așadar, unde vine pus bine în evidență ceea ce își dorește și de care are cel mai mult nevoie un copil, de proprii părinți și de dragostea dintre aceștia.

Citește mai mult

Congresul Nepsis MOREOM 11-13 mai 2018, Paris

Congresul tinerilor Nepsis din Mitropolia noastră se apropie! 

Gazda întâlnirii, echipa Nepsis Franța, vă aşteaptă la Paris, să petrecem împreună 3 zile de neuitat! 

Înscrieri şi informații pe site-ul:http://paris.nepsis.org/

Acces direct formular înscriere:https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSfRPfI8lp8V0jdxiGdrzbSYnMzpctt3zwZc01BQpk19cgmBGg/viewform?c=0&w=1

Citește mai mult

Serile filocalice Nepsis | Conferință „Păcat și Spovedanie - viziuni alterate și perspective corecte”

Serile filocalice Nepsis

Conferențiar:
Preasfințitul Damaschin Dorneanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților
Sursa: episcopia-italiei.it

Citește mai mult

Colindătorii Nepsis în preajma sărbătorilor de Crăciun

Ca în fiecare an, cu ocazia sfintelor sărbători de Crăciun, tinerii din Frăția Nepsis - au mers să colinde în diferite locații din Lazio dând astfel continuitate tradiției românești de-a prevesti nașterea Domnului prin cântecele strămoșești.

Astfel, pe 10 decembrie, la doar câteva zile după ce-l prăznuim pe Sfântul Nicolae, tinerii s-au deplasat la Auditorium del Seraphicum din Roma la invitația Episcopiei Române Ortodoxe a Italiei, Accademia di Romania și Ambasada Română la Roma. Cele trei instituții au fost organizatorii unui extraordinar concert la care au participat colindători din mai multe comunități românești din centrul Italiei. În cadrul evenimentului nepticii din Civitavecchia au încântat publicul atât cu notele colindei italiene, “O Albero“, cât și prin colinde extrase din tradiția moldovenească precum „La poartă la Ștefan Vodă”, „Colo sus mai sus de soare” și „Toată obștea creștineasca“, primind numeroase aprecieri din parte publicului.

A fost pentru prima oară când, ca Nepsis, am mers într-o asemenea locație de prestigiu, și cu toții am rămas frumos impresionați să vedem câtă muncă și profesionalism a fost depus pentru acest eveniment ce-a strâns laolaltă românii din Roma și cu câtă dragoste am putut fi ascultați de către public, considerând că suntem un cor tânăr cu multe imperfecțiuni în mod diferit de alții mai pricepuți care ne-au precedat.

Dar noi nu ne-am oprit aici, căci locațiile care ne așteaptau să le colindăm erau multe. Astfel pe 23 decembrie, cum este obiceiul de aproape un deceniu, colindătorii noștri au mers la Catedrala din Civitavecchia “Sfântul Francisc din Assisi” la anualul concert al așaziselor “Pastorelle”. Cu ocazia acestui concert, nu doar că am vrut să încântăm credincioșii italieni prezenți cu farmecul colindelor ortodoxe cât și să le aducem la cunoștință tradițiile românești, motiv pentru care atât băieții cât și fetele din cor au îmbrăcat straiele populare. Este mereu o plăcere să cântăm la Catedrala din oraș, dar în primul rând este o onoare să reprezentăm comunitatea română din Civitavecchia si ortodoxia.

Ziua următoare, pe 24 decembrie, ne-am strâns din nou împreună și am continuat să colindăm rude, prieteni și cunoștințe la Civitavecchia, Santa Marinella, Santa Severa și Tolfa. Gazdele, multe așteptându-ne până noaptea târziu, ne-au întâmpinat de fiecare dată cu multe bunătățuri, toate de post, precum prăjitura negreasă, turta cu julfă, senvișuri, ciocolată caldă și care mai de care. Și de această dată repertoriul de colinde nu a fost mai prejos decât la concerte astfel s-au cântat colinde tradiționale, precum „Deschide ușa creștine” sau „O ce veste minunată”, dar și colinde relativ noi sau nu prea cunoscute precum „Bună seara gazdă aleasă”, „Imbucurate om bun” sau „Iată vin colindătorii”. N-au putut lipsi zurgălăii, la fel și voia bună.

Este un lucru minunat sa menții o tradiție așa frumoasa cum este colindatul, vestind Nașterea Domnului Nostru Isus Hristos. Mersul cu colinda nu este doar o activitate exterioară în care se cantă, ea în primul rând este un lipici sufletesc și duhovnicesc care ne unește mai întâi de toate cu Dumnezeu.

Binențeles nu au putut lipsi colindetele nici de la Parohia noastră, răsunând în ziua Sfântă a Crăciunului, pe 25 decembrie. Aici, Părintele a primit pe toți colindătorii dăruindu-le tuturor colaci, dulciuri și o minunată predică cu învățături prețioase.

Citește mai mult

Bilanțul activității Frăției Nepsis Civitavecchia pentru anul 2017

29 octombrie - Frăția Nepsis serbează Ziua Portului Național.

2, 3 decembrie - Pelerinaj la moaștele Sfântului Niculae, la Bari.

6 decembrie - O delegație a Frăției Nepsis Civitavecchia ia parte în calitate de organizator și participant la Congresul Nepsis Italia care a avut loc la Roma, la Sactuarul Divino Amore.

10 decembrie - Concert de colinde la Auditorium Seraphicus la invitația Ambasadei României în Italia și al Academiei Române din Roma.

23 decembrie - Concert de colinde la Catedrala Sfântului Francisc din Assisi.

Citește mai mult

Pelerinaj la moaștele Sfântului Niculae, la Bari

În zilele 2 şi 3 decembrie, o delegație a Frăției Nepsis - Civitavecchia s-a deplasat la Bari în pelerinaj la Catedrala Sfântului Nicolae, lăcaș care păstrează și în ziua de azi moaştele sfântului.

În drum spre Bari, totodată, am profitat pentru a face mici popasuri în locurile sacre pe care le întâlneam în cale. Astfel în prima zi ne-am oprit la Abația di Montecassino. Mănăstirea a fost întemeiată în anul 529, pe locul unei foste fortărețe romane "Municipium vom castium", de Sfântul Benedict din Nursia. Aici se află dealtfel și moaștele Sfântului Benedict şi ale Sfintei Scolastica. Pelerinajul a continuat mai apoi la mănăstirea Buna Vestire din localitatea Mirabela-Eclano, unde la biserica ortodoxă română locală l-am întâlnit pe părintele Nicodim care ne-a împărtășit cuvinte folositoare în viața duhovnicească de zi cu zi.

A doua zi, am ajuns în sfârșit la Bari, unde, după ce am mers la slujba de dimineață la biserica ortodoxă "Sfânta Treime", care ospitează icoana făcătoare de minuni a Sfântului Nicolae, ne-am îndreptat spre centrul oraşului care adăpostește renumita Catedrală a Sfântului Nicolae, costruită în sec. al XII-lea pentru a păstra moaștele Sf. Nicolae, furate din Mira Lichiei (astăzi localitatea Demre aflată în sudul Turciei de astăzi) de un grup de marinari baresi.

Construcția Catedralei (Basilica di San Nicola, în limba italiană) a început în anul 1089 şi s-a încheiat în anul 1197. Catedrala Sfantul Nicolae este o biserică sudică a Italiei, ce păstrează o importanță deosebită pentru Europa şi întreaga lume creștină.

Pelerinajul a continuat spre peștera Sfântului Arhanghel Mihail de pe Muntele Gargano, unde a avut loc apariția Sfântului Mihail. De altfel, puțini știu că în calendarul ortodox, în data de 6 septembrie, este sărbătorită minunea de la Gargan, alături de preaslăvita minune a arhanghelului Mihail de la Colose (Turcia). Apărând de mai multe ori în vremea Vechiului Testament şi fiind considerat de către sfinții părinți ca fiind cel care a mers înaintea israeliților în timpul exodului, ziua sub forma unui stâlp de nor iar noaptea sub forma unui stâlp de foc, aratându-le drumul spre Țara Canaanului, Sfântul Arhanghel Mihail, conducătorul cetelor cereşti, se arată acum ca fiind ajutătorul în mod egal nu doar a celui care fusese poporul ales ci şi al celorlalte neamuri, pregătindu-le pentru Împărăția lui Dumnezeu.

Pelerinajul s-a încheiat cu o ultimă deplasare spre San Giovanni Rotondo, orășelul care adăpostește pe San Pio.

Citește mai mult