Catedrala Mântuirii [de Preot Sorin Croitoru]

E adormită conștiința națională,

Dar parcă se înviorează iar,

Văzând impunătoarea Catedrală 

Sfințită chiar în prag de Centenar..

Din toată țara, chiar și "din afară"

S-au strâns românii ce se simt români,

Dorind să demonstreze lumii iară

Că "noi suntem aici pe veci stăpâni"!

De mii de ani trăim echivalența 

Între "român" și Crucea lui Hristos

Și iată, azi, cu toată decadența,

Poporul încă este credincios..

Nu templul, sinagoga sau moscheea,

Ci CATEDRALA-i simbol românesc;

Păgânilor le intre-n cap ideea:

Românii tot pe Domnul Îl iubesc!

Au fost vrăjmași, și sunt și or să vină..

Noi am rămas creștini, iar ei s-au dus..

Degeaba răii seamănă neghină,

Ne place grâul Domnului Iisus!

De-aceea Catedrala Mântuirii

Acestui neam iubit de Dumnezeu,

Sfințită în memoria Unirii,

Ne-arată că uniți vom fi mereu!

Nici Patria Română fără Cruce

Și nici Hristos rămas fără popor,

Căci unde sunt și unde s-or mai duce,

Românii sunt o turmă și-un Păstor!

Citește mai mult

Adevărata revoluție repune la punct nu mașinăria Statului, ci viața secretă a fiecărui suflet

Citește mai mult

Ziua Națională a Costumului Tradițional – semnificație și viață

Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, pe data de 4 noiembrie Frăția Nepsis din Civitavecchia a sărbătorit Ziua Națională a Costumului Tradițional, prilej în plus pentru noi de-a ne îmbrăca cu toții în straiele noastre populare românești.

Evenimentul a avut menirea să valorifice costumele naționale printr-o reflecție care să meargă dincolo de simpla estetică vestimentară, promovând totodată cunoașterea pieselor componente ale costumului și simbolurile acestuia. 

Veșmintele tradiționale conferă o frumusețe spirituală corpului și nu pune în evidență formele carnale celebrând în același timp spiritul comunitar. Croit inițial pentru nevoile materiale, portul popular se crea la începuturi în cadrul gospodăriei. Prin confecționarea veșmintelor, simbolurile reprezentau, precum în orice aspect al vieții de altfel, o preocupare importantă, prin care purtătorul iei sau sumanului, scoarței ori brâului îmbrăca întregul univers, recapitulându-se astfel, simbolic, toată mitologia şi cosmogonia daco-geților, în creștinată mai apoi Evangheliei. 

Cine pătrunde în universul basmului popular românesc, este surprins si încântat să descopere frumusețile graiului și imaginației strălucite ale poporului nostru, florile spiritului, ale sensibilității și înțelepciunii multimilenarului neam românesc. 

Departe, așadar, de a fi o banală reevocare a ceva vechi, mumificat căruia nu-i mai înțelegem sensul și rostul decât în momentele folcloristice, prin Ziua Națională a Costumului Tradiţional precum și în momentele de sărbătoare, afirmăm profunzimea sufletului românesc care se reflectă nu doar prin frumusețea veșmintelor populare dar și prin ținuta demnă la care acestea ne invită în momentul în care le îmbrăcăm. 

Încurajați de părintele nostru Ioan Dimulescu, noi tinerii Nepsis din Civitavecchia, am dorit să readucem astfel spiritul autentic românesc fie prin dansurile, sau mai bine spus jocurile, cât și prin cântecele populare. 

Dăm Slavă Domnului pentru toate!

Citește mai mult

Voi n-aţi fost cu noi în celule [de Radu Gyr]

Voi n-aţi fost cu noi în celule 

(de Radu Gyr) 

Voi n-aţi fost cu noi în celule

să ştiţi ce e viaţa de bezne,

sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,

voi nu ştiti ce-i omul când prinde să urle,

strivit de cătuşe la glezne.

Voi n-aţi plâns în palme, fierbinte,

străpunşi de cuţitul trădării.

Sub cer fără stele, în drum spre morminte,

voi n-aţi dus povara durerilor sfinte

spre slava si binele ţării.

În cântec cu noi laolaltă

trecând printre umbre pereţii,

voi n-aţi cunoscut frumuseţea înaltă

cum dorul irumpe, cum inima saltă

gonind dupa harpele vieţii.

Ce-i munca de braţe plăpânde,

ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru,

cum scârţâie osul când frigul pătrunde,

ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveţi de unde

să spuneţi aproapelui vostru.

Voi nu ştiţi în crunta-nchisoare

cum minte speranţa şi visul,

când uşile grele se-nchid în zăvoare,

şi-n teama de groaznica lui încleştare

pe sine se vinde învinsul.

Aţi stat la ospeţe-ncărcate

gonind după fast şi orgoliu,

nici milă de noi şi nici dor, nici dreptate,

nici candel-aprinsă şi nici libertate,

doar ghimpii imensului doliu.

Aşa sunteţi toţi cei ce credeţi

că pumnul e singura faimă.

Făţarnici la cuget, pe-alături ne treceţi,

când noi cu obrajii ca pământul de vineţi,

gustăm din osânda şi spaimă.

Când porţile sparge-se-or toate

şi morţii vor prinde să urle,

când lanţuri şi ziduri cădea-vor sfărmate,

voi nu ştiţi ce-nseamnă-nvierea din moarte,

căci n-aţi fost cu noi în celule.

Citește mai mult

Așteptăm Crăciunul [de Preot Sorin Croitoru]

AȘTEPTĂM CRĂCIUNUL 

                  de Preot Sorin Croitoru 

Pentru ce-așteptăm Crăciunul?

Pentru-o coadă de purcel,

Tochitură și sarmale,

Răcituri și ostropel?

De mâncat, mâncăm tot anul,

Noi... să-L așteptăm pe El,

Pruncul Sfânt ce vine iarăși

Mititel, înfășețel!

Pentru ce-așteptăm Crăciunul?

Pentru bradul cel frumos,

Să ne-'ntrecem în ghirlande 

(Care-o fi mai luminos)?

Să vedeți în discotecă

Ce mai becuri colorate..

Noi.. să-L așteptăm pe Domnul

Din cereștile palate!

Pentru ce-așteptăm pe Domnul?

Să cântăm și să dansăm?

Să horim în jurul mesei

Și cu vin să ne-'mbătăm?

Dar Crăciunul e zi sfântă,

Asta noi să nu uităm,

Îngerii doinesc în Ceruri,

Noi.. colinde să cântăm!

Pentru ce-așteptăm Crăciunul?

Pentru Moșul ce ni-i drag,

Să-l pândim în miez de noapte

Cum coboară prin hogeag?

Da, e un motiv și ăsta,

Moșul vine de la Pol,

Dar în Betleem coboară

Iisus, cerescul Sol!

Da, să așteptăm Crăciunul,

Bucuroși, cu mic și mare,

Fără a uita că totuși..

E o SFÂNTĂ sărbătoare.

Deci să nu ne fie scopul

O banală chefuire,

Căci Se naște iarăși Domnul

Pentru-a noastră mântuire!

             amin

Citește mai mult

8 decembrie, Roma | Congresul Nepsis Italia: ateliere, târg de carte, concert, conferință

Cu binecuvântarea Preasfințitului Siluan, Departamentul de Tineret al Episcopiei noastre, organizează în data de 8 decembrie 2018, la Sala SERAPHICUM – Roma, CONGRESUL ANIVERSAR NEPSIS ITALIA, unde sunt invitați să participe tinerii Nepsis din parohiile frățiilor voastre.

În cadrul CONGRESULUI, tinerii vor lua parte la ATELIERE DE DISCUȚII, TÂRG DE CARTE, MOMENT – ROMÂNIA 100, CONFERINȚĂ DUHOVNICEASCĂ – invitat Pr. Prof. CONSTANTIN NECULA, vor avea posibilitatea să colinde în cadrul secțiunii „VIN COLINDĂTORII…NEPSIS”, de asemenea se vor putea bucura de un RECITAL DE COLINDE ȘI CÂNTĂRI PATRIOTICE AL CORULUI SEMINARULUI TEOLOGIC DIN BOTOȘANI.

Vă așteptăm cât mai numeroși la cel mai important eveniment dedicat tinerei generații din Episcopia noastră!

 Pentru alte detalii și orice nelămurire vă stăm cu drag la dispoziție:

tel.: +39 348 616 07 73 (pr. Doru Gârboan)

       +39 320 166 02 40 (pr. Marian Preda)

email: tineret.episcopia.italiei@mitropolia.eu

Citește mai mult

Interviu cu Episcopul Bisericii Ortodoxe Române din Italia | Misiunea ortodoxă în diasporă

Invitat: Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei

Citește mai mult

Eseu despre Duminică [de Constantin Noica]

Cine crede în inteligență, și numai în inteligență, nu va înțelege niciodată rostul zilei de Duminică. Iar omul modern nu înțelege, face din sărbătoare o îndatorire cetățenească.; dar nu o înțelege. 

S-ar putea începe o critică a omului modern tocmai de aci: de la mediocritatea zilei sale de Duminică.  Și cum n-ar fi mediocră o zi pe care, în loc s-o lase îmbibată de toate înțelesurile și tainele ei, luminatul om de ieri și astăzi a „raționalizat-o”?  

În ordinea spirituală, inteligența goală nu depășește niciodată etica. În ordinea vieții, nu depășește igiena. Prin urmare ce sens are, pentru ea, Duminica? Unul igienic: după ce ai lucrat șase zile, te odihnești a șaptea zi. Te odihnești, nu faci altceva.  

Ce uimitor ni se pare să întâlnim în scrierile bisericești opsânda grea aruncată asupra celui ce nu „sfințește” ziua de Duminică! Fiindcă Biserica nu cere numai să nu lucrezi spre a te odihni. Cere să nu lucrezi fiindcă așa trebuie. Și o cere cu stășnicie. „Blestemat să fie acel om care va lucra de sâmbata seară până luni la răsăritul soarelui”, scrie acolo.  

Cât poate înțelege din blestemul aceasta inteligența? Aproape nimic. Cel mult va pretinde că omul neevoluat de la începuturile creștinismului și din religiile primitive avea nevoie să i se impună igiena; și să i se impună așa, pe cale de edict religios, căci altfel nu i se conforma.  

Dar lucrurile au alt tâlc, mai adânc cu mult de cum o dovedesc luminile simple ale minții. Duminica nu e lăsată întru odihnă; ci pentru ca, nemuncind în înțelesul obișnuit, să nu te mai înstrăinezi lucrului și lumii.  Ea nu trebuie deci privită ca un interval de refacere între două perioade de trudă; ci drept întâia zi plină din săptămână, întâia zi în care nu te mai îndeletnicești cu altceva decât cu tine și cu tainele ce țin de tine.  

E ziua Domnului; adică ziua singutătății tale, a întoarcerii tale la izvor. E atât de înstrăinat lumii omul contemporan, încât nu poate înțelege ziua a șaptea (de ce a șaptea și nu a cincea sau a noua - nu-i așa?) decât ca o nouă înstrăinare a sa în lume. Duminica nu-i este lui nicidecum ziua  regăsirii; ci a unei pierderi de alt timp în lume.  A unei pierderi desfătătoare. E ziua „abandonului”. Șase zile omul slujește ceva: și trebuie să slujească într-o incomodă stare de tensiune, cu inteligența, cu mușchii, cu voința ascuțită. Acum vine ceasul eliberării în distracție. Să ne dăruim, pasiv, jocului, căci ne-am închinat destul muncii. 

Dar e slujnicie, într-un caz ca și într-altul! Ne-am deprins atât de mult să slujim cui trebuie și nu trebuie, încât orice încetare de a lucra a devenit o încetare de a fi. Când nu mai slujim, nu mai suntem. Începem de la și sfârșim la obiect. Blestemul pentru lumea de azi nu e să lucreze. Blestemul e șomajul, ceea ce indică nivelul de „progres” uman atins de societatea actuală. 

Că munca noastră nu e sfințită de nici un înăuntru; că Duminica noastră e doar ocolirea acestui înăuntru, e doar distragere și distracție, nu e oare tulburător? Că, lăsat singur, omul nu mai are ce face, nu e groaznic? Atunci la ce bun restul, dacă singurătatea nu e bună de nimic? 

”Eseuri de Duminică” de Constantin Noica

Citește mai mult