E adormită conștiința națională,
Dar parcă se înviorează iar,
Văzând impunătoarea Catedrală
Sfințită chiar în prag de Centenar..
Din toată țara, chiar și "din afară"
S-au strâns românii ce se simt români,
Dorind să demonstreze lumii iară
Că "noi suntem aici pe veci stăpâni"!
De mii de ani trăim echivalența
Între "român" și Crucea lui Hristos
Și iată, azi, cu toată decadența,
Poporul încă este credincios..
Nu templul, sinagoga sau moscheea,
Ci CATEDRALA-i simbol românesc;
Păgânilor le intre-n cap ideea:
Românii tot pe Domnul Îl iubesc!
Au fost vrăjmași, și sunt și or să vină..
Noi am rămas creștini, iar ei s-au dus..
Degeaba răii seamănă neghină,
Ne place grâul Domnului Iisus!
De-aceea Catedrala Mântuirii
Acestui neam iubit de Dumnezeu,
Sfințită în memoria Unirii,
Ne-arată că uniți vom fi mereu!
Nici Patria Română fără Cruce
Și nici Hristos rămas fără popor,
Căci unde sunt și unde s-or mai duce,
Românii sunt o turmă și-un Păstor!
0 Comentarii:
Posta un commento