Cântă în zeghe [de Eliana Popa]

În zarca Aiudului

Cântă robii Domnului,

Da' nu cântă cu glas tare

Cântă-n inimi, fiecare !

Peste negrele zăbrele

Luna țese fir de stele

Pâlpâie lumini și jar

Ca o candelă-n altar !

Siluetele uscate,

Ard in rugă-ngenuncheate

Mână-n mâna, har și tihnă

Pe frunți cercuri de lumină !

N-au tămâie să cădească,

Nici agheazma să stropească,

N-au nici vin și nici prescură

Pentru cuminecătură !

Dar suspinul lor și cântul

Unesc cerul cu pământul,

Ruga lor spre Domnul suie

Precum fumul de tămâie !

Lacrimi multe curg din gene,

Peste răni și peste semne!

Spală sânge și durere

Cum agheasma spală rele !

Și în tivul de la zeghe

Stă un bob din Noua Lege,

O fărâmă de Hristos

Ce se-mparte bucuros !

Iar în loc de Antimis

Pieptul bietului proscris !

Și trăiesc cu bucurie

Cea mai Sfântă Liturghie!

Unesc cerul cu pământul

Unesc omul cu Preasfântul,

În același Crez cu sfinții

Cu Martirii și Părinții !

Și Hristos Li se împarte

Din potire minunate,

Pâinea Vieții-n trup de tină

Le dă pace și lumină !

Și pe rana sângerândă

Și pe fruntea ce asudă,

Maica Sfântă toarnă mir

Strângând sângele-n potir !

Pune-n el si ruga lor

Și-l așează pe-un pristol,

Să fie spre mărturie

Sfânta lor mucenicie !

În zarca Aiudului

Cântă sfinții Domnului!