Care sunt lucrurile care te definesc? | Dr. Virgiliu Gheorghe

Conform antropologului francez René Guénon esențialul cunoașterii în civilizațiile Tradiționale era constituit de pura doctrină metafizică iar tot restul se lega doar în calitate de consecințe. Astfel științele, cunoașterea care se referă la sfera relativului, adică a materiei, în aceste civilizații erau simple dependențe, aproape niște prelungiri sau reflexe a cunoașterii absolute referitoare la principii. Însuși Aristotel scria că fizica poate fi doar ”secundară” metafizicii, cea dintâi fiind doar domeniul de aplicație a legilor naturii. Concepția modernă însă, pretinde să asigure științelor independența negând tot ceea ce le transcende. Occidentalii cultivă știința nu pentru cunoașterea în sine, chiar și inferioră de ar fi, ci mai ales pentru aplicațiile practice și, indirect, pentru oportunitățile comerciale. Pentru a se convinge de asta ajunge să ne gândim cât de ușor  se poate confunda astăzi știința cu industria.

Prof. Virgiliu Gheorghe este biofizician iar felul în care acesta își conduce și  prezintă cercetările amintește de abordarea cunoașterii din civilizațiile Tradiționale menționate de Guénon. Dacă știința modernă, negând orice principiu superior, s-a redus la a formula probabilități și aproximații, un exemplu clar în acest sens fiind teoria falsificării lui Popper, Virgiliu Gheorghe, prin credința creștină ortodoxă, se conexează principiilor eterne partecipând astfel la imutabilitatea acestora dând cercetărilor sale o profunzime și o soliditate care știința modernă obișnuită a pierdut începând cu Pozitivismul. Ceva similar, observă Guenon, s-a verificat și în sfera socială. unde lumea modernă a pretins să separe dimensiunea temporală de cea spirituală. Dar aici nu se contestă deosebirea existentă între două principii care efectiv se referă la două domenii diferite, cum este cazul metafizicii și al științelor. Ci mai de grabă, din cauza unei concepții eronate a spiritului analitic modern, se uită că a deosebi nu înseamnă a separa. Constituit de la sine, puterea temporală perde legitimitate la fel ca științele moderne. Printre temele abordate în conferința ”Sinele și identitatea omului” de prof. Virgiliu Gheorghe merită menționate: formarea eului / personalității tânărului din mass-media, influența opiniei publice asupra convingerilor noastre, schimbarea în timp a reperelor fundamentale educative ale fiecărui individ, permisivitatea sexuală la tineri, asimilarea produselor cu personaje în publicitate, mecanismele psihologice ale folosirii facebook-ului, femeile își asuma treptat funcția de obiect sexual al bărbatului.

S.C.

Citește mai mult

Pelerinaj la Mănăstirea „Buna Vestire” 23-24 martie

Cu prilejul hramului Mănăstirii Buna Vestire de la Mirabella Eclano, am organizat un pelerinaj în regiunea Campania la sfârșit de săptămână, în care ni s-au alăturat cu entuziasm două tinere italiene.

Prima  etapă a fost Mănăstirea de la Montecassino, unde se află moaștele Sfântului Benedict de Nursia, către care am înălțat o rugă citindu-i acatistul, și a surorii sale, Sfânta Scolastica. Pentru a îmbina utilul cu plăcutul am ales sa vizităm și costiera amalfitană făcând oprire la Sfântul Andrei, iar apoi ne-am îndreptat spre Mirabella Eclano să îl vizităm pe Părintele Nicodim la ceas de seară. Sfinția sa ne-a împărtășit un cuvânt deosebit, și anume ca avem nevoie de "dragoste, rugăciune și comuniune", un triunghi fără de care urcușul nostru spre Cer nu ar putea fi posibil. Cu atât mai mult această lucrare ar trebui să fie continuă, să menținem candela sufletului aprinsă în orice ceas cu untdelemnul necesar ca să nu auzim vreodată „Nu vă cunosc!” (Pilda celor zece fecioare).

A doua zi am participat la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie și, cum numai Dumnezeu știe sa rânduiască frumos lucrurile, am avut ocazia de a săruta moaștele Sfântului Andrei, aduse la mânăstire din mărinimia lui Don Carlo, un părinte catolic de la Napoli ce le primisese in dar de la Episcopul de Amalfi, și cele ale Cuvioșilor Sila, Paisie si Natan de la Sihăstria  Putnei. După salutările și îmbrățișările călduroase am plecat de la  mănăstire cu promisiunea de a ne întoarce curând și ne-am îndreptat spre Reggia di Caserta, unde am admirat atât frumoasa și imensa întindere a parcului, cât și sălile maiestuoase ale Palatului regal.

Dăm Slavă Domnului pentru toate și nădăjduim să mai ajungem pe aceste plaiuri pline de dragoste pentru a ne încărca sufletul cu frumos și bunătate.

Impresiile pelerinilor:

“Pentru mine a fost o experiență deosebit de frumoasă, în care am înțeles foarte multe lucruri și mi-au fost relevate diferite adevăruri. Cu voi m-am simțit acasă, demonstrând astfel ca nu contează "cât cunoști" o persoană, ci "cât împărtășești"  cu dânsa. Când destinația e aceeași (în cazul meu și al vostru este Dumnezeu) e ca și cum persoanele s-ar cunoaște de o viață.“ (Fabrizia)

“A fost ceva DE NEDESCRIS, întâlnirea cu Părintele a fost nemaipomenită pentru că am atins diferite argumente, printre care mi-a rămas în minte cel despre triunghiul "iubire, lectură și comuniune". Apoi pot spune ca a fost o minune faptul că sâmbătă, fără sa fi fost în program, am fost la Amalfi, unde am văzut sfintele moaște ale Sfântului Andrei și ziua după le-am găsit la mănăstire, având de această dată ocazia de a le săruta.“ (Bianca)

“Sufletul mi-e plin până la refuz de aceste trăiri minunate. Slavă Ție, Doamne, pentru toate!“ (Andreea)

“În acest pelerinaj am descoperit ce înseamnă să faci parte dintr-o frăție. Nu ești niciodată singur dacă ești cu Dumnezeu, se schimbă doar locurile, limba, cultul religios, dar calea omului e aceeași, cu întrebări, dubii, fragilități, greșeli, pocăință, iertare, dragoste și Dumnezeu. Nu contează cetățenia sau locul în care trăiești, dragostea în Hristos ne unește tainic.“ (Mena)

Elena Andreea Constantin

Citește mai mult

„Tânărul în cetate” - Interviu cu conf. dr. Adrian Papahagi

Interviu realizat de Oana Maxim, vicepreședinte ATOR Iași, în contextul susținerii de către conf. dr. Adrian Papahagi a conferinței „Tânărul în cetate” la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași în data de 19 martie 2019.

 

Citește mai mult

Marșul pentru Viață 2019 în România și Republica Moldova

Omul a ajuns pe lună, a cartografiat ADN-ul uman, unii dintre semenii noștri au devenit sfinți – dar noi, ca societate, încă nu am învățat să purtăm de grijă copiilor nenăscuți.

De ce atât de multe ființe, unice din prima secundă, nu ajung să vadă lumina zilei, să se odihnească la pieptul mamei, să fie ridicate în brațe de un tată, la câteva clipe de la venirea lor pe lume?

O statistică incompletă spune că în perioada ianuarie-septembrie 2018, în România au fost avortați 44.000 de copii, în timp ce în 2017 în Republica Moldova au fost avortați 12.025 copii. Și mai sunt mulți alții, pentru care nici măcar nu se fac statistici: copii a căror viață a fost oprită prin avorturi medicamentoase, cei a căror viață a fost curmată în clinicile particulare sau din străinătate.

42 de milioane de copii au fost avortați în întreaga lume în anul 2018. Dar și statistica aceasta este incompletă, căci sunt atâtea locuri, din Vest și Est, din Nord și Sud, în care copiii nenăscuți nu contează nici măcar pentru o statistică.

Mai mult de 1 miliard de oameni au fost avortați din 1918 până în prezent, spune o altă statistică. Și ea este incompletă, pentru că în toți acești ani au existat locuri în care copiii nenăscuți au fost totalmente ignorați.
Însă nu doar ei au pierdut ceva: viața! Ci și noi, toți ceilalți, supraviețuitorii, am pierdut prezența lor lângă noi, darurile lor și potențialul fiecăruia dintre ei.

Ne-am prefăcut că nu știm un adevăr simplu: că ei trăiesc și sunt unici încă din momentul concepției. Și am ignorat dragostea pe care era firesc să o revărsăm asupra lor și asupra mamelor.
Să reînvățăm să îi iubim și să îi protejăm pe acești copii și pe cele care îi poartă în pântece!
Binele fiecăruia, binele tuturor, se întemeiază doar pe adevăr și pe dragoste.

Ne adresăm dumneavoastră, clericilor, și vă rugăm: povățuiți-ne să vedem adevărul și să împlinim chemarea de a avea dragoste față de aproapele nostru!

Ne adresăm dumneavoastră, lucrătorilor în asistența socială și tuturor celor care puteți oferi ajutor specializat unei femei în criză de sarcină: salvați un copil, salvați o mamă!

Ne adresăm dumneavoastră, oamenilor politici, care aveți posibilitatea – și aveți datoria! – să sprijiniți femeile în criză de sarcină. Vă rugăm să nu le ignorați, invocând legalitatea avortului, căci o lege nu anulează existența acestor femei și nu vă împiedică pe dumneavoastră să facilitați sprijinirea lor. Am solicitat în anii din urmă, solicităm și acum: ajutați viitoarele mame, acordându-le o indemnizație care să fie plătită în luna a patra și în luna a opta de sarcină. Este un minim semn de recunoștință pentru responsabilitatea pe care ele și-o asumă. Pentru darul pe care îl fac vieții.

Ne adresăm dumneavoastră, părinți și bunici, frați și surori, colegi și prieteni: sprijiniți copiii nenăscuți! Sunt unici din prima secundă, au nevoie de dragostea voastră, o vor răsplăti cu darurile lor unice și cu dragostea lor unică!

Ne adresăm dumneavoastră, femei însărcinate care sunteți presate să faceți avort: nu vă lăsați cuprinse de frică! Dragostea învinge frica – dragostea copilului vă va da putere. Fiecare copil este unic și are un drum unic spre care a fost chemat de Dumnezeu. Dați-i copilului vostru nenăscut șansa să îl descopere!
Marșul pentru viață este apolitic, neconfesional, nu susținem nicio violență împotriva femeii și nu solicităm interzicerea legală a avortului. Organizatorii locali sunt independenți unii de alții.
Să exprimăm dragostea pentru fiecare dintre copiii nenăscuți, să celebrăm unicitatea lor la Marșul pentru viață „Unic din prima secundă”, în 23 martie! Veniți alături de noi!

Eliza-Maria Cloțea,
Președinte – Asociația Studenți pentru viață

1 martie 2019

Reluăm și în acest an apelul ca societatea să creeze diferite instrumente prin care să sprijine femeia în criză de sarcină, precum:
• înființarea de centre de sprijin pentru femeile însărcinate, unde femeile în criză de sarcină să poată beneficia, la cerere, de consiliere psihologică gratuită și de sprijinul unui asistent social specializat în criza de sarcină;
• crearea posibilității legale ca femeia însărcinată care consideră că nu poate crește copilul să îl încredințeze spre adopție imediat după naștere, după modelul adopției începute în perioada de sarcină care este utilizat în SUA, Marea Britanie, Australia;
• valorizarea în societate a tuturor celor implicați în adopție, în vederea eliminării mentalității disprețuitoare la adresa copiilor adoptați, a părinților adoptivi și, mai ales, la adresa mamelor sau părinților care își încredințează copiii spre adopție când dificultăți majore le afectează capacitatea de a se ocupa corespunzător de creșterea acestora;
• legiferarea posibilității, la cererea mamei care a pierdut sarcina, de a înmormânta legal copilul.

Sursa: marsulpentruviata.ro

Citește mai mult

Oamenilor mari le plac numerele

Oamenilor mari le plac numerele. Când le vorbiţi de un nou prieten, nu vă întreabă niciodată ceea ce este cu adevărat important. Nu vă întreabă niciodată: "Cum sună vocea lui? Ce jocuri îi plac? Colecţionează fluturi?" Ei vă întreabă: "Câţi ani are? Câţi fraţi are? Cât cântăreşte? Cât câştigă tatăl său?" Numai atunci ei vor crede că l-au cunoscut. Dacă le spuneți: „Am văzut o casă frumoasă din cărămizi roșii, cu trandafiri la ferestre, și columbe pe acoperiș” ei nu reușesc să și-o imagineze. Trebuie să le spui ”Am văzut o casă de o sută de mii de lei”, și atunci vor esclama: „Cum e frumoasă”. 

Antoine de Saint-Exupery în Micul Prinț

Citește mai mult

Etica în estetică

Este oare adevărat că Apusul a încetat să fie ceea ce, spiritualicește, era? Așa, din afară, cum poate fi înțeles din perspectiva noastră Apusul, el te izbește, sau mai degrabă te izbea, printr-o trăsătură hotărâtoare, poate: prin cultul, prin înțelesul, prin gravitatea pe care-o dă amănuntului. În Occident nu găsești sensul; găsești sensuri. Nu întregurile sunt altele, ci componentele. [..] 

Aproape oricine a văzut și resimțit armonia unei catedrale celebre. Este această armonie una de proporții, linii și ornamente? Dacă n-ar fi decât atât, timpul nostru, atât de bun meșteșugar, tehnicește, ar vedea înălțându-se numeroase și admirabile catedrale. Dar nici o catedrală nu se înalță astăzi, căci nu înțelesul întregului lipsește, ci acela al părții. Izbitor, într-o catedrală, e mai puțin întregul în valoarea lui generalizatoare, cât amănuntul în virtutea sa de-a specifica. Te copleșește, când o contempli, faptul că fiecare piatră a catedralei e gândită, și gândită pentru ea însăși; faptul că e plină de sens, plină de anecdotă. Izolabilă, și totuși nu izolată. 

Ce surprinzători ne par nouă sfinții aceia cât se poate de expresivi, așezați totuși atât de sus, pe coloanele catedralelor, încât nimeni nu le poate vedea expresia! Iar într-o zi coloana se prăbușește, și în clipa aceea vezi că până și blocul de piatră din vârful ei era gândit. Te întrebi, atunci: ce generozitate comanda sacrificiul artistului de a crea fără să arate? Ce credință? 

Constantin Noica, în Eseuri de Duminică.

Citește mai mult

O poveste de iubire

"Să te îndrăgosteşti de Dumnezeu este cea mai mare dintre toate poveştile de iubire. Să îl cauţi pe Dumnezeu este cea mai mare aventură. Să îl găseşti, cea mai mare realizare umană!"

Raphael Simon

Citește mai mult

De ce contează frumusețea? [documentar]

De ce contează Frumusețea (Roger Scruton - Why Beauty Matters) from Academic Cluj-Napoca on Vimeo.

Este întrebarea pe care scriitorul și filozoful Roger Scruton o supune publicului într-un documentar pentru BBC. Citândul pe marele Platon, Scruton analizează conceptul de frumusețe și felul în care acesta, începând din secolul XVIII, s-a transformat în diferitele sale expresii artistice: pictură, muzică, arhitectură, dar și în viața cotidiană.

Idea pe care filozoful englez încearcă s-o transmită de-a lungul documentarului este legătura strânsă existentă între frumusețe și sacru. Platon scria că frumusețea este o cale care conduce către transcendent iar Sfântul Toma de Aquino o considera un dar de la Dumnezeu. 

”Frumusețea se află lângă sacru, precum o fereastră. Odată arta era întemeiată pe religie iar la cel mai înalt nivel ea a fost deseori creată în serviciul religiei [..]. Acest lucru se datorează faptului că frumusețea ne deschide gândirii conform căreia existența noastră nu este doar consumată, ci este răscumpărată" spune Scruton într-un interviu. 

Degenerarea artei moderne, așadar, se datorează înlocuirii sentimentului de frumusețe care tinde spre sacru  cu originalitatea fără suflet fruct al relativismului.

”Fără rădăcini spirituale arta devine o fantomă, plină de ură și batjocură, lipsită de darul frumosului. În spatele fiecărei culturi există o tradiție religioasă care o hrănește. Artistul poate să urmeze frumusețea doar dacă privește realitatea ca un dar care trebuie primit cu recunoștință îndeplinindu-și sarcina ca expresie a recunoștinței”.

”În cultura noastră (modernă) lucrează însă un nihilism activ care provine de la dezamăgirea amară al acelor oameni care nu pot găsi credința." adaugă Scruton.

”La fel ca cei ce-și pierd credința și simt nevoia să batjocorească ce au pierdut, așa simt artiștii de azi, de a trata viața umana în mod degradant și de a ridiculiza nevoia de frumos.”

S.C.

Citește mai mult

In memoriam | Radu Gyr

2 Martie 1905

Îndemn la luptă 

Nu dor nici luptele pierdute,

nici rănile din piept nu dor,

cum dor acele brațe slute

care să lupte nu mai vor.

Cât inima în piept iți cântă

ce-nseamnă-n luptă-un braț răpus?

Ce-ți pasă-n colb de-o spadă frântă

când te ridici cu-n steag, mai sus?

Înfrânt nu ești atunci când sângeri,

nici ochii când în lacrimi ți-s.

Adevăratele înfrângeri,

sunt renunțările la vis.

Citește mai mult