Este întrebarea pe care scriitorul și filozoful Roger Scruton o supune publicului într-un documentar pentru BBC. Citândul pe marele Platon, Scruton analizează conceptul de frumusețe și felul în care acesta, începând din secolul XVIII, s-a transformat în diferitele sale expresii artistice: pictură, muzică, arhitectură, dar și în viața cotidiană.
Idea pe care filozoful englez încearcă s-o transmită de-a lungul documentarului este legătura strânsă existentă între frumusețe și sacru. Platon scria că frumusețea este o cale care conduce către transcendent iar Sfântul Toma de Aquino o considera un dar de la Dumnezeu.

Degenerarea artei moderne, așadar, se datorează înlocuirii sentimentului de frumusețe care tinde spre sacru cu originalitatea fără suflet fruct al relativismului.
”Fără rădăcini spirituale arta devine o fantomă, plină de ură și batjocură, lipsită de darul frumosului. În spatele fiecărei culturi există o tradiție religioasă care o hrănește. Artistul poate să urmeze frumusețea doar dacă privește realitatea ca un dar care trebuie primit cu recunoștință îndeplinindu-și sarcina ca expresie a recunoștinței”.
”Fără rădăcini spirituale arta devine o fantomă, plină de ură și batjocură, lipsită de darul frumosului. În spatele fiecărei culturi există o tradiție religioasă care o hrănește. Artistul poate să urmeze frumusețea doar dacă privește realitatea ca un dar care trebuie primit cu recunoștință îndeplinindu-și sarcina ca expresie a recunoștinței”.
”În cultura noastră (modernă) lucrează însă un nihilism activ care provine de la dezamăgirea amară al acelor oameni care nu pot găsi credința." adaugă Scruton.
”La fel ca cei ce-și pierd credința și simt nevoia să batjocorească ce au pierdut, așa simt artiștii de azi, de a trata viața umana în mod degradant și de a ridiculiza nevoia de frumos.”
S.C.
S.C.
0 Comentarii:
Posta un commento